epic. pe timpul ploii
cerul alunecă orbește pe străzi
n-am petrecut nici măcar o singură zi fără să atârn
în ready-made. solo în inimă. cântecul sparge norii
împing în fața cuvintelor o stare dezlegată de lume
când a plouat a plouat în întregime
ploaia mi-a revizuit lumea
dar cine se culcă pe inima mea ca pe un cuib
până-i slăbește bătaie cu bătaie?
un semn de naștere pe brațul meu drept
pare lipsit de importanță
așa merge o parte din poveste: două fete legănându-se
așteptați-mă spun
mi-am pus brățări de coral pe brațele întinse –
un dialect în arhitectura sentimentului
epic. pe timpul ploii
să te aventurezi în lungi și misterioase coridoare
să vezi prin ele să spui ce vezi
Rodica BRAD-PĂUNA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 2 (273), februarie 2026