ajunge și atâta
nu mai este nimic ce pot pierde sau părăsi
au luat tot ce m-a legat de acest loc
am văzut sfârșitul timpului prea târziu –
abia acum s-a hotărât să vorbească
stăteam întins pe valul murdar
și mă uitam la anii înghesuți în derivă
erau toți murdari de neputință
apa gemea sub greutatea lor confruntându-se
cu o masă neputincioasă aruncată de furtună
de la un mal la altul
tăceam și înghițeam val după val
până ce în mine nu am mai avut loc
temându-mă de numărul mare de lanțuri
care nu puteau da înapoi
Echim VANCEA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025