Treptele nevăzutului
Din negru topit,
Lumii dăruit,
Un nimb aurit –
Nașterea.
Rug ars în tăceri,
Dor în adieri,
Timp în patru veri –
Iubirea.
Fără trup promis,
În tăcere-nchis,
Alb pustiu de vis –
Despărțirea.
Negrul liniștit,
Din abis rostit,
Rit de neoprit –
Moartea.
Cer albastru-închis,
Deschis în abis,
Paradis promis –
Visul.
Capsule de timp,
Clipe ce ating,
Chiar și când se sting –
Veșnicia.
Dragoste și ură,
Mintea când te fură,
Gândul te înjură –
Asumarea.
Esențe de timp
În inimi se strâng,
În clipe ce-ating
Nemurirea.
Copac răsturnat,
Izvor eliberat,
Timpul dezlegat –
Întoarcerea.
Haikuuri
Mărgea de rouă –
Sărutări de tălpi goale
Macii închină.
Fum de tămâie
Gânduri înalte plutesc –
Îngeri coboară.
Ciclicitate –
Fantome cu dinți de fier
Sfâșie clipa.
Suspin de lumină –
din întuneric se naște
zâmbetul amar.
Timpul măsoară
ce n-am știut să iubim –
umbra unui zbor.
Dana LAZĂR
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (266-267), iulie-august 2025