În urmă cu nouă decenii (16 aprilie), pe cerul Basarabiei, la Soroca, s-a născut un prunc cu stele pe trup, cu numele de Gheorghe Grigurcu! Ursitoarele i-au prezis o fascinantă călătorie prin Limba Română. În pruncie, a trecut Prutul, s-a așezat prin mai multe orașe românești, legându-se mai ales de Oradea și de Târgu-Jiu. Cu studii universitare la Cluj și un doctorat în studii filologice la București, și-a început aventura literară, fiind autorul a numeroase cărți de poezie și critică literară și al unui impresionant jurnal.
Programul Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației și al Serilor de Poezie de la Desești cuprindea invitarea unor personalități culturale de primă mărime, pentru a cunoaște plaiurile noastre, dar mai ales oamenii, cu deosebire scriitorii și alți oameni de cultură. Intenția mea și a confraților mei cu rosturi de decizie a înflorit. De o jumătate de veac, în Maramureș s-a întâmplat și deschiderea noastră literară spre țară și spre Europa. Printre cei care au un merit incontestabil în această miraculoasă aventură a ieșirii noastre în lumea literaturii de aproape și de mai departe este cărturarul Gheorghe Grigurcu. S-a legat de creatorii Nordului cu omenie, dar și cu rigoarea aprecierii. A fost mulți ani președinte al juriului la festivalul sighetean. De mai bine de un sfert de veac, ne-a fost oaspete de mare onoare la Serile de Poezie de la Desești. Îl înconjuram cu admirație și prețuire, deoarece este o figură de prim rang a literaturii române contemporane: critic riguros, poet al esenței, moralist fără concesii și stilist al conciziei. Devenise un prieten discret, sfătuitor amabil, curios în cunoașterea noastră ca oameni, interesat de creațiile tinerilor. Cu el în preajmă, eram mai siguri pe noi. Stare extrem de necesară într-o lume de confuzie a valorilor literare. Aveam în vedere și aprecierile de care se bucura din partea confraților. Criticul literar Alex. Ștefănescu spunea: „Un simbol al intransigenței este Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent, aflat de mulți ani în exil oficial la Târgu Jiu”. Ana Blandiana afirma pe covorul de iarbă din curtea mea părintească: „Gheorghe Grigurcu nu este un critic literar care scrie versuri și nici un poet care scrie critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime și unul dintre cei mai importanți critici literari ai acestei perioade de tranziție dintre milenii”. Iulian Boldea este mai direct: „El îmbină rigoarea și acolada stilistică, discursul interogativ-vehement, încorporează în structura sa adâncime, rigoare, nevoia de ordine, de echilibru”. Poetul Echim Vancea, care l-a invitat ani la rând pe domnul Grigurcu la Sighetu Marmației, scria cu zece ani în urmă că „este o seducătoare conștiință a prezentului, un liric și un polemist de anvergură.”
Da, domnul Grigurcu rămâne pentru Maramureș un spirit care a coagulat aici valori literare, fiind și spiritul critic care le-a evaluat. Le-a învățat zborul, dar și meditația. În semn de respect pentru asumarea discretă a Maramureșului și pentru valoarea poeziei sale, în anul 2006 i s-a decernat Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești. Cu acel prilej, a avut loc un episod de istorie literară, relatat apoi de poetul Adrian Alui Gheorghe: „Criticul, ca și poetul, nu au viață personală, viața lor este praf și pulbere. Și asta o spun ca să parafrazez un poet, pe Nichita Stănescu, cel cu care Gheorghe Grigurcu a fost într-o prodigioasă polemică. Mai apoi, semn că polemicile au decontul lor, am asistat, în Deseștii Maramureșului, la momentul în care Gheorghe Grigurcu primea Premiul cu numele lui «Nichita Stănescu», pentru întreaga sa operă poetică”.
Ion Zubașcu, atent la acea întâmplare, a scris un articol cu titlul Împăcarea lui Grigurcu cu Nichita la Desești. Țin minte scena din curtea mea părintească, deoarece eu i-am înmânat diploma. Din juriul care l-a propus pentru premiu făcea parte și regretatul prozator Radu Țuculescu. Ne era teamă de un refuz. Nu s-a întâmplat, ceea ce spune multe despre felul lui de a fi. Rămâne și pentru mine un om deosebit, prietenos, modest, mărinimos, cu un suflet bun, lipsit de infatuare, dominat de spiritul dreptății. Eu îi rămân recunoscător pentru textul de pe coperta cărții mele Livada cu prieteni. Scria distinsul critic: „Nu mi-aș putea închipui Maramureșul acestui timp tulburat pe care îl străbatem fără ființa lui Gheorghe Pârja. Ființă care e o lacrimă prefirată spre Nord din izvorul de suflet al meleagului ardelean, melancolic tânguitor în veac, care e izvorul Lancrămului”. Era într-un aprilie, lună din care suntem amândoi.
Domnia Sa scrie recent despre acest popas: „Vârsta 90. Cum să mergi înainte, cum să mergi înapoi, cum să te oprești?” Ce semnifică trandafirul în biografia sa creatoare? Este începutul, deoarece a debutat cu volumul de versuri Un trandafir învață matematică (1968).
La mulți ani, cu sănătate, cu zile senine, domnule Grigurcu! Cerul albastru al Maramureșului vă este veghe!
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 4 (275), aprilie 2026