Loredana HOZA: Poezii

Procesare

La fabrica de procesare
a cărnii un mixer uriaș învârte
cu viață tot ce este mort și uitat.
Pe podea, un soare opărit: ramificații împrăștiate,
sistemul meu nervos desenat.
Cineva linge din păcat
cu mopul.
Fire de bumbac inocente se mișcă oscilant,
murdar și calculat.
Un clinchet uscat și
mopul înghite,
înghițitură cu înghițitură, tot sângele.
Un roz spălat se imprimă pe bocanc.

Calul troian

Închiriez spațiu generos.
Acceptăm animale de companie.
Până la urmă, ce e un cal dacă nu un câine
care poartă cerul în spate?
L-am dus în sufragerie.
Un Golden Retriever
uriaș, mirosind a cetină veche și a mosc.
E absurd să crezi că
un cal mai dărâmă regimuri
când abia se poate întoarce între bibliotecă și geam.
Dar seara adorm cu capul pe el, așteptând
să se deschidă o trapă,
soldații să invadeze parchetul, să instaleze
o nouă ordine mondială.
Dar nu.
Rămân doar eu: Invadator și străjer.

Dinți

Am găsit dinții căzuți ai
soarelui
pe veranda casei
bunicilor,
împrăștiați
ca și când cineva
pierduse iarna.
M-am aplecat
și m-a izbit mirosul de ploaie proaspătă,
de iarbă zdrobită sub pași,
de pământ reavăn.

Am ridicat dinții cu
mâinile tremurânde
și mi-am dat seama că aș fi un dentist
lamentabil – aș plânge cu cleștele în mână,
de teamă și din dorința de a nu
lăsa nimic să moară.

Culegeam resturi de os.
Copilăria.
Veranda.
Soarele.
M-adunau de pe jos.

Loredana HOZA

Material publicat în revista Nord Literar nr. 4 (275), aprilie 2026