Oracole și viziuni
I
Oglinzi aburind umbra zeiței sub greutatea podoabelor
La intrarea în labirint corul înțelepților cugetând despre moarte
Tu alergi către un punct luminos către o pasăre care dispare
Atunci se nasc semințele rodind și cresc din ele tulpini
cum din cuvinte înțelesuri noi
Mă învelești cu flori de portocali – trupul devine apoi
mai absent
Ca și cum apele triunghiuri ar fermenta în el
o lacrimă uriașă sau nori de negru liliac
treziți din Somn adânc
II
Parcă aș fi într-un zbor copacii aleargă – șuvițe orbitoare
de fum –
Poate spânzurători pentru îngerii de la marginea câmpului
Acolo unde vaste livezi dau culoare în somn asfințitului
III
Îmi faci semn cu o îmbrățișare cum într-o jertfă la templu
Pe podele fluturi catifelați – sângele arzând ca un crin
Smulge acum pumnalul rotit mecanic în rana luminii
cea trasă pe roată de judecătorii marilor texte
IV
Mijește cenușie dimineața – rostogolesc zaruri pe ea
Chingile visului se prelungesc departe-n grădini –
burează parcă ar fi început de noiembrie –
La vămi soldații răsucesc mecanisme bizare
Ea nu se mai vede plângând pe opium pe eșafod –
se îmbrățișează cu aștrii –
De pe coame de dealuri plângând
Corul înțelepților surpat în altare
Și astfel primul vis în primul Somn
au fost săvârșit
V
Apoi tăcerea – fulgerul care deschide piramida
Care topește smirna de pe trupul aurit al faraonului
Care se curbează după ecuator și biciuiește tropicele
Care noapte și zi
Care polul nord și polul sud –
cântec straniu
maiestuos ca sărutul unei frunze de diamant
așezată la marginea visului
VI
Inexistența – cerc luminos în centrul căruia se concepe
tăcerea
Sanctuarul de cuvinte – trupul verbului lenevind
Între dealuri și văi
Cum pielea amurgului peste hieroglifele oase
VII
În purpura pupilei plutesc – pe masă gramofonul
Sticla de vin legănându-se
Este decembrie – balet de fluturi în lumina blândă a
felinarului
Îți sărut lacrima de opium – părul tău de cânepă neagră
Pare un catarg tresărind peste câmpia de valuri
Ne contopim până la dispariție – tu trage cearșaful nevinovat
Cum pe o cortină grea deasupra orașului
Între cer și pământ
bulevarde pustii – pe ziduri umbrele stacojii
ale celor morți
și ale celor vii
Ioan Vintilă FINTIȘ
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024