cerul strânge albastru
m-ai găsit îmbrăcată cu gânduri hrănite
nu voi aduce aminte despre câinii
care sfâșie noaptea
picioarele vor să încălzească o floare
în această dimineață sub tălpi
scoicile vorbeau
despre cum se pictează un portret
întâmplarea respiră cuvinte
degetele tale mă așteaptă
***
voi scrie pe zidul din orașul meu
cine să mă judece
fluviul nu ajunge la margini
țin seamă
că trebuie să trăiesc
îmi e de ajuns să întind picioarele
desenez cu creta
cum aș putea plăti îndrăzneala
cum să-mi așez haina
într-o noapte cu lună
ochi blânzi și nebunia din sânge
vor picta cuvinte
într-o noapte cu lună
ne vom adăposti precum racul
în întunecata carapace
într-o duminică
îmi voi înfrumuseța tâmplele
***
cândva voi ajunge acasă
degete bolnave de blândețe
vor scutura covoarele
strigătul se va tolăni
printre cearceafuri
ferestre îmbrăcate în haine de mătase
floarea de cireș
nu știe ce e zgomotul
cândva voi ajunge acasă
***
neliniștea ascunsă după draperie
miroase a linie dreaptă
cuvintele se încurcă rând pe rând
în această noapte
voi lega de pat iluzii
și voi visa că mă învelești
neliniștea
miroase a linie dreaptă
Marilena APOSTU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024