Închinare
Vasile Lucaci, oamenii prin sat
Icoana dumitale o țin la căpătâi,
De peste munți ori țări îndepărtate
La ei veneai în casă mai întâi.
Le arătai cum tună cu cuvinte
Cum doare un pământ mușcat
Când timpul se măsoară înainte
Din casă se mai năruie-un bărbat
În oameni era doliu de pădure
Ce cobora ca un amurg pustiu
Ei își luau merinde și secure
Și se zideau în timp într-un târziu
De ai rostit cuvântul de Unire
Steaua cea mare-n cer a scăpărat
Când ai chemat la locul de nuntire
Și cei din țintirimuri s-au sculat
Vasile Lucaci, oamenii țin minte
Și îți aduc prinosul lor curat
Le-ai arătat cum tună cu cuvinte
Cum doare un pământ mușcat.
(1978)
Gheorghe Pârja
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (258-259), noiembrie-decembrie 2024