Un produs considerat neobișnuit pentru spațiul public românesc al anilor 1980, o sacoșă de plastic cu inscripțiile unui brand occidental, a apărut accidental în filmul Buletin de București, produs chiar la începutul acelei decade. Detaliul, considerat exotic, a fost observat abia anul acesta, descoperirea producând discuții în presă. Ne aflăm în fața unui fapt cu totul neobișnuit? Un detaliu cu o sacoșă occidentală am descoperit într-o fotografie de grup din acea perioadă, realizată de fotograful Andrei Bîrsan, și chiar într-o carte poștală optzecistă aflată în Arhivele Litoralului, cu obiectul purtat de un om pe litoralul românesc. Sacoșele occidentale menționate ne atrag atenția asupra faptului că imaginarul vestic reușise să pătrundă și să își găsească un loc simbolic în spațiul public românesc al acelei perioade puțin permeabile la importuri vestice.
În România anilor 1970-1980, fiecare om avea în buzunar, probabil, o sacoșă „în așteptare”, pregătit fiind pentru eventualitatea în care ar fi putut găsi un produs necesar, dar dificil de procurat de pe piață. Sacoșele puteau căpăta, în contextul istoric al timpului, semnificații variate, în funcție de forma și aspectul lor exterior. Sacoșa din plastic cu imagini care pătrundeau direct din spațiul occidental s-a poziționat atât ca spațiu în mișcare de exprimare vizuală, de afirmare chiar a unui statut deziderat, cât și ca suport estetic și ideologic.
Un model special al acestei sacoșe, purtătoare de imagini din vest, produs artizanal pe o piață informală, a căpătat un statut aparte, de mediator al unei legături imaginare cu un Occident idealizat al timpului respectiv. Aceste sacoșe, adesea realizate manual din plastic, încorporau pagini cu fotografii decupate din calendare sau reviste occidentale, cum ar fi cataloagele de modă Neckermann, transformându-se în vehicule pentru imagini occidentale, oferind „ferestre” către stiluri de viață și bunuri de consum inaccesibile majorității românilor. Imagini publicitare sau peisaje exotice creau o conexiune iluzorie cu o lume diferită, răspândind în mod ingenios idei și valori occidentale în spațiul public românesc. Pentru trecătorii de pe stradă, o astfel de sacoșă reprezenta o declarație subtilă: o încercare de a evada din griul cotidian și de a sugera o apartenență, fie și simbolică, la o altă lume. Fenomenul prezentat poate fi înțeles prin prisma ideii antropologului Daniel Miller, conform căreia obiectele reflectă identități personale și colective. Într-un context în care accesul la bunuri de consum și informații din spațiul capitalist era limitat, acest model de sacoșă s-a transformat nu doar într-un mijloc neconvențional de distribuție informală a unor imagini oferind o reinterpretare locală a culturii occidentale, ci și într-o formulă de critică subtilă și, mai ales, tăcută, la adresa regimului exercitând o formă de putere, modelând interacțiuni, identități și dinamici sociopolitice.
Obiectele și puterea de acțiune a acestora: Rolul Sacoșei
Sacoșele reflectau un stil de viață occidental reinterpretat, nu o replică directă, ci o adaptare modelată de ingeniozitatea și creativitatea românească. Imaginile produse de occidentali căpătau un sens nou în contextul românesc, devenind un instrument vizual prin care românii își proiectau propria percepție asupra Occidentului. Această dinamică se aliniază cu ideea de „capacitate de acțiune distribuită” a lui Bruno Latour, conform căreia obiectele sunt mai mult decât simple instrumente; ele devin actori nonumani, intermediari simbolici într-o rețea socială complexă.
Purtarea unei sacoșe cu imagini occidentale în public se transforma într-un act narativ. Pentru trecători, sacoșa putea stârni întrebări despre lipsuri, aspirații culturale sau chiar o formă subtilă de rezistență față de regim. În lucrarea Thing Theory, Bill Brown atrage atenția asupra faptului că obiectele devin importante atunci când perturbă o rutină cotidiană. Sacoșa occidentală, prin juxtapunerea unor imagini legate de un stil de viață vestic cu lipsurile din blocul socialist, perturba monotonia vizuală a spațiilor publice comuniste, provocând atât curiozitate, cât și invidie. Totodată, această dinamică se manifesta și ca formă tăcută de rezistență cotidiană, James C. Scott sugerând că acțiuni aparent banale, precum purtarea unei sacoșe, se pot transforma în provocări subtile la adresa unei autorități.
Recent, am reinterpretat ca produs artistic „Sacoșa (V)EST”, tocmai acest model special de sacoșă artizanală occidentală discutat. O instalație compusă dintr-o serie de sacoșe a fost expusă în cadrul proiectului cultural „Libertate. Corp. Rezistență”, derulat în 2024 de Forumul Artelor Vizuale în Bulgaria (Festivalul Buna) și Polonia (Galeria Fundației de Arheologie a Fotografiei), curatoriat de Raluca Oancea și Weronika Kobylińska. De asemenea, în toamna acestui an, instalația a fost prezentată în Marea Britanie, expoziția pilot a Chester Photo Festival, curatoriată de Alexandru Modoi.
Reinterpretarea sacoșei aduce o altă perspectivă asupra acestui simbol al trecutului. Spre deosebire de sacoșele istorice, în circulație în anii ʼ70-ʼ80 ai secolului trecut, care incorporau imagini produse de occidentali în acea perioadă, sacoșele din această instalație artistică prezintă imagini de călătorie din anii ʼ80 din arhiva fotografică de diapozitive a unui român, economistul și fotograful Vasile Marinescu. Astfel, sacoșele devin un vehicul pentru proiecția unei alte versiuni a Occidentului, nu cel creat și promovat în spațiul cultural vestic, ci unul văzut și reinterpretat de un român, un estic, prin prisma propriilor experiențe și coduri culturale.
Reacțiile publicului și puterea de acțiune a obiectului „Sacoșa (V)EST”
Recontextualizarea sacoșei și expunerea instalației într-un spațiu artistic contemporan care se adresează preponderent unui public extern, inclusiv celui vestic, comportă un impact vizual și emoțional precum acela pe care aceasta, în forma sa istorică, îl avea în rândul oamenilor, în România, aflați în contact cu astfel de obiecte. Iată câteva elemente care se desprind pe marginea acestor interacțiuni observate direct în Bulgaria și Polonia, dar și relatate de dr. Modoi, în urma interacțiunilor sale cu publicul din Marea Britanie.
Plasticul transparent îi invită pe vizitatori să „vadă prin” straturile materiale și istorice ale obiectului. Obiecte precum sacoșa în cauză pot provoca reflecții asupra relației dintre materialitate și semnificație, așa cum opinează și Karen Barad despre „practici materialediscursive”. Vizitatorii, asemenea trecătorilor români din anii 1980, se simt încurajați să interacționeze cu conținutul sacoșei – fie imagini ale stilurilor de viață occidentale, fie critici ale sistemelor politice – generând o serie de interpretări personale și discuții comune. De asemenea, publicul contemporan experimentează ceea ce cetățenii români simțeau în anii 1980 atunci când vedeau pe cineva purtând o astfel de sacoșă: curiozitate, amestecată cu nostalgie și poate o conștientizare a consecințelor accesului direct limitat în spațiul celuilalt, al străinătății și a construcției unui imaginar subiectiv mediat de experiențele altcuiva.
Sacoșa (V)EST exemplifică modul în care obiecte cotidiene pot deveni agenți ai memoriei, purtători de semnificații, depășindu-și materialitatea, pentru a modela peisaje culturale și politice. În arta contemporană, sacoșa continuă să exercite o formă de putere, conectând perspective istorice și moderne și invitând publicul să reflecteze asupra propriilor coduri sau stereotipii culturale. Așa cum sugerează Jane Bennett în lucrarea Vibrant Matter, obiectele reprezintă participanți activi în spațiile trăite și gândite de oameni. Sacoșa (V)EST ne amintește de puterea cotidianului de a conecta, perturba și transforma experiențe de viață, fie pe străzile României socialiste, fie în galeriile lumii de astăzi.
Ana Cristina IRIAN
Credit foto: Alexandra Dumitrescu (2024). Fotografii publicate cu acordul autoarei.
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (260), ianuarie 2025