Strada/B
Fotografie de zid sau ceea ce rămâne.
O incursiune pe suprafața zidurilor din zona centrului Bucureștiului
Ana-Cristina Irian, autoarea ilustrației din acest număr al revistei Nord Literar – nr. 9 (256), septembrie 2024, este research based artist, cercetător în arte vizuale, curator care lucrează cu colecții, arhive fotografice și materiale multimedia. A studiat sociologie (Trento, Regensburg), antropologie vizuală (București, Perugia) și este doctor în arte vizuale al UNARTE București. Lucrează în proiecte care includ documentarea vizuală, identificarea, recuperarea și promovarea patrimoniului cultural în România, proiecte multimedia și artă publică (omnia.photo). Printre proiectele la care a colaborat se numără: Dacia 50 – o etnografie a autoturismului Dacia la cincizeci de ani; Fântânile Olteniei – o cartografiere a fântânilor comunitare din sudul României; Arhive poVestite – recuperare și promovare ale unor arhive fotografice private.
Cristina Irian a participat cu lucrări la peste patruzeci de expoziții în România și în străinătate, inclusiv Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Portugalia, Ungaria. Este membru UAP, România și al platformei europene Futures, European Photography Platform.
A publicat studii și articole de specialitate în Anthropology of East Europe Review, Indiana University; History of Communism in Europe, IICCMER, ZetaBooks; Studii și Articole de Istorie, Societatea de Științe Istorice din România; Revelar: Revista de estudos da fotografia e imagem, Universidade do Porto. De asemenea, este autoarea volumelor Colecții și arhive fotografice azi, în lumea digitală (2022), Producția de spațiu și viața socială a lucrărilor de artă în stradă (2024), publicate de Editura Tritonic.
*
STRATA|B este o poveste compusă dintr-un fragment de București, un interval de timp, spații fizice și digitale. La început, în 2014, a fost un timp al observației interacțiunilor dintre oameni și zidurile clădirilor dintr-o parte a centrului vechi al orașului București, zona Magheru – Arthur Verona, Pitar Moș, Nicolae Golescu. Am vizitat periodic zidurile fotografiate sau ce mai rămăsese din ele, ca pe niște vechi cunoștințe.
Multe urme nu au stat locului. Câteva, puține, au devenit, în timp, albe, unele s-au amestecat într-o ternă degradare. Întrebările cu care plecasem de acasă au lăsat loc altora: Unde se duce toată culoarea acestor interacțiuni când zidul este curățat sau devine cu totul o tencuială gri indefinită? Al cui e albul? Al cui e griul? Poți crea un zid care să cuprindă în el toate acele interacțiuni cu oamenii? Ce culoare ar avea?
Așa cum remarca Cassidy Curtis (2004) în proiectul său dedicat graffitiului: „Arta de pe ziduri aflată în permanentă schimbare reflectă trecerea timpului și transmite informații despre locuitorii orașului, viața și cultura lor”.
Viața semnelor, a desenelor, a graffiti-ului și a posterelor fixate pe ziduri merge, se împletește cu istoria locurilor urbane și cu progresul industrial, precum și cu formarea sistemelor politice. Studiul unor astfel de semne este legat de apariția lor în timpul istoriei, de semnificația lor politică și/sau estetică. Cer-cetările recente s-au concentrat pe arheologia, modelarea memoriei unor astfel de lucrări și pe găsirea unui loc pentru acestea în spațiul artistic. Graffitiul de pe ziduri și posterele deteriorate și-au găsit locul atât în galerii de artă, cât și în studii vizuale, sociale și antropologice. Dar ce rămâne din interacțiunile om-zid? Cuprind acestea, în ele, o formă de artă? Descriu un fragment de istorie? Abordarea mea a plecat de la o ipoteză optimistă, gândindu-mă că se poate contura o posibilă formă de exprimare estetică pe aceste ziduri, un fel de pictură rupestră sau décollage comunitar, efortul fiind acela de a o imagina din ceea ce ele, zidurile, pot oferi.
După finalizarea procesului de obser-vare și înregistrare ale imaginilor, am concluzio-nat că această adevărată „epidermă murală” reprezintă un fenomen urban în schimbare rapidă. Suprafețele analizate au arătat că cele mai semnificative schimbări au avut loc la intersecția dintre arhitectura urbană și interacțiunea umană cu zidurile, demonstrând astfel că istoria orașului se reflectă în mod constant în aceste elemente fragile și efemere ale peisajului urban.
Pe parcursul demersului, în mod surprinzător, am descoperit că aceste ziduri reorganizează lumea exterioară pe suprafețele lor și o prezintă într-o nouă lumină, ca un nou discurs posibil de putere asupra culturii materiale. Aceste imagini narează într-un mod aparte procesul de comunicare materie-om, încapsulând memoria timpului lor și oferindu-i o nouă dimensiune estetică.
De aici au început partea a doua a proiectului și construcția unui spațiu de gândire digital care să includă în el, codificate, toate semnele și culorile descoperite inițial pe ziduri. Albumul fotografic rezultat și publicat în anul 2020 (Omnia Photo, editor Cristian Bassa) a prezentat, într-o formulă circulară, fotografii ale zidurilor observate, împreună cu transformările digitale ale acestora în grile de culoare și peisaje de cuvinte.
Pentru ca povestea să continue, am adăugat fiecărui volum un semn real de pe un zid (un eșantion de zid) din spațiul cercetat. De asemenea, am inserat și fragmente de fotografii de zid din album, lăsate în stradă, să interacționeze timp câteva luni cu oamenii, în perimetrul cercetării, împreună cu indicațiile geografice ale locului.
Albumul fotografic este disponibil gratuit online la adresa: https://omnia.photo/wp-content/uploads/2022/01/STRATA-B-photobook-2020_08_11_mpso.pdf.
Ana-Cristina IRIAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 9 (256), septembrie 2024