Scriitorul și prietenul Olimpiu Nușfelean a împlinit în acest iulie 75 de ani. De unde să plec în alcătuirea acestui text despre marcă, creație și pilduitoare prietenie? Da, știu! Din ultimele decenii ale secolului trecut, când Olimpiu venea la Sighetu Marmației și la Desești, la manifestările lirice, aducând din cuibul visurilor lui Rebreanu spiritul unei generații care ne-a fost liant de solidaritate și încredere în noi. Face parte din stirpea tinerilor scriitori care au impus meditația ca formă de cunoaștere profundă a realității, dar și deschiderea spre cărți fundamentale ale literaturii române și universale.
Mărturie stă eseistica sa din ultima vreme. Începuturile noastre literare au fost cărări de căutare a identității. Olimpiu venea spre noi cu rigoarea școlii clujene de literatură, convertită în reviste care au marcat epoca prin noile experiențe artistice. Aici mă gândesc la revista Echinox, unde a debutat în anul 1971. Olimpiu a avut tot timpul rațiunea în ființa lui, dar și curajul de a căuta adevărul cuvintelor, adevărul lumii prin scris. El scrie atunci „când îngerii păzitori au un ceas de relaxare”. Prietenia lui cu verbele, dar și cu confrații are vocația zidirii, unește și salvează rătăciri.
Am trăit vremuri în care trebuia să te uiți pe unde calci ca să nu te poticnești. Îl aveam aproape pe Laurențiu Ulici, cu care Olimpiu a traversat Sala Oglinzilor. Laurențiu a fost singurul critic literar care a urcat pe trupul țării spre Nord, pentru a coborî în tranșeele tinerilor scriitori. O, prima verba! Ne-a învățat Laurențiu că literatura nu este un poligon de tragere, ci libertatea precum este zborul. De pe atunci Olimpiu era posesorul unei retorici bine alcătuite, polenizate cu înțelesuri adânci. La Sighetu Marmației dădea tonul ideilor necesare pentru călătoria noastră spre țărmurile curate, fără aluviunile vremii.
La Desești culegea flori de romaniță, care tămăduiau rănile creației. Olimpiu este un poet înzestrat cu puterea verbului, un prozator care a „construit universuri coerente înlăuntrul unei realități ea însăși imaginate, altfel zis situarea ficțiunii în ficțiune” (L. Ulici). Olimpiu Nușfelean este un scriitor atins de farmecul rostirii, dar și un autor al esențelor. Despre opera sa au scris nume consacrate ale literaturii contemporane.
Alex. Ștefănescu: „Olimpiu Nușfelean reinventează proza fantastică sud-americană purificând-o de pitoresc, așa cum a purificat Brâncuși sculptura de formele prea greoaie (…). Olimpiu Nușfelean va fi considerat cândva o revelație a prozei românești de la începutul secolului douăzeci și unu.”
Gheorghe Grigurcu: „Departe de a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tânjiri.”
Irina Petraș: „Olimpiu Nușfelean înregistrează cu calm crizele care bântuie lumea literaturii, dar mai ales cu multă încredere într-o reașezare a lucrurilor în matca lor destinală.”
Dar portretul scriitorului desenat de critica literară este mult mai vast. Conduce cu har cărturăresc revista Mișcarea literară, care s-a înfrățit prin destin cu revista Nord Literar. Este un om al culturii în Olimpul din vecini. Din titlurile inspirate ale cărților lui se poate face un poem al rânduielilor Ființei care este.
Recenta carte semnată de Olimpiu Nușfelean, Om în mers, m-a bucurat mult, deoarece ne-am întâlnit pe Dealul Eseului, acolo unde freamătă opera, iar Cuvântul este făuritor de lume, precum Dumnezeu. Cu Olimpiu, din Olimpul bistrițean, poți bate drumuri lungi prin țară, să asculți muzica îmbietoare a cuvintelor și să prețuiești tăcerea care spune multe. Cu scriitorul din Olimpul învecinat poți prinde pasărea măiastră ascunsă după Lună, iar cuvintele lui domolesc multe dintre haiduciile firii. Să călătorim pe cărările literaturii cu pace și cu sănătate, confrate Olimpiu! Și să mai culegi romaniță din livada cu prieteni din Desești.
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024