Lexi este o fată de treisprezece ani, care locuiește în Anglia. Ea s-a mutat acolo la patru ani. Are un câine pe nume Amira (Amy). La școala ei, nu avea niciun prieten. Pe mama ei o cheamă Lia și este hairstylist, și pe tatăl ei îl cheamă Cătălin și lucrează la IT. Lexi are un frate mai mic pe nume Răzvan, care are șase ani.
În general, la școala lui Lexi toată lumea îi zicea Alexa ori Alexandra (chiar dacă o chema așa, ei nu îi place să i se spună așa).
Mâine era ziua mamei ei, adică 1 Mai. Mâine urmau multe surprise. Haideți să vedem ce se întâmpla cu o zi în urmă.
Era 9 dimineața. Lexi se trezise. Mama ei îi pregătise micul dejun, iar tatăl ei era la muncă. Răzvan era la școală. Lexi se gândea ce cadou îi poate da mamei ei a doua zi.
– Offff, oare să-i fac o brățară? Sau un desen? Brățară? Desen?
Lexi nu se putea hotărî. Mama ei a venit și i-a zis:
– Lexi, hai la masă!
Lexi adora orice mâncare cu fructe, mai ales salatele. La micul dejun, a avut clătite cu gem de căpșuni. La ora 10:55 a plecat la școală și a ajuns la 11:05. Prima oră a avut engleză, iar după, biologie. După ora de biologie s-a făcut test în caz de incendiu. Cineva a strigat-o pe Lexi:
– Alexa! Alexa!
– Cine mă strigă? se întrebă Lexi.
Profesoara a strigat catalogul ca să se asigure că e toată lumea (Lexi era printre primii la catalog).
– Alexandra? strigă profesoara.
Lexi nu era atentă la cine o striga și nu a răspuns. O colegă i-a atras atenția:
– Alexa, te strigă profesoara!
– Aaa, prezent, doamna! zise Lexi.
S-a făcut ora 16:00 și Lexi s-a întors acasă. S-a gândit să-și folosească economiile pentru cadou. O ciocolată era suficient, oare?
Era seară și Lexi și-a terminat temele. A servit cina, a mai stat puțin, apoi s-a așezat în pat visând la casa bunicii din Brașov, până să o cuprindă somnul.
A doua zi Lexi nu s-a dus la școală, pentru că a intrat în vacanța de Paște. Lexi și Răzvan au ales tortul pentru ziua Liei (mama lor). La micul dejun, Cătălin, tatăl lor, a anunțat ce cadou i-a pregătit Liei:
– Lia, știu că visul tău este să ai propriul tău salon, așa că… visul se îndeplinește!
Lia era impresionată, nu se gândise la un asemenea cadou.
– Cătălin, unde este salonul?
– Este în România! Ne vom muta acolo, la o casă!
Lexi era șocată, nu știa că se vor muta în România.
Mai târziu, Lexi a dat cadoul mamei ei, iar Răzvan i-a înmânat felicitarea făcută de el. După aceea au servit tort. Puțin mai târziu, Lia a intrat la Lexi în cameră zicându-i:
– Lexi, ai auzit vestea cea mare. Plecăm poimâine dimineață. Fă-ți bagajul, te rog!
A doua zi, Lexi a început să-și pregătească bagajul. Nu era nici fericită, nici tristă, căci nu știa ce va urma, decât că noua lor casă era în România. Ea și-a pus muzică în timp ce își făcea bagajul și se gândea la plăcerea zborului cu avionul, locul ei preferat fiind cel de la geam.
S-a făcut ora 16:00. Lexi a terminat toate treburile. La cină au avut cartofi prăjiți și șnițel, spre marea ei bucurie și a lui Răzvan. S-a făcut seară și Lexi a citit câteva rânduri din noua carte cumpărată special pentru plecare, apoi a adormit instant.
Era 4 dimineața. Toată familia se pregătea să plece. Părăseau cu toții Anglia. Lexi era gata și aștepta la mașină, privind în jur spre a-și lua rămas bun de la acele locuri. Gata. Au plecat. La revedere, Anglia! ziseră toți în cor. Erau aproape de aeroport. După trei ore de zbor, Lexi a aterizat în Iași. Lexi acolo s-a născut și acolo a copilărit patru ani.Acolo îi erau bunicile și toate rudele (verișorii, mătușile, unchii etc). Erau 24 de grade afară. Cald.
– Orașul nu s-a schimbat foarte mult, șopti Cătălin, tatăl ei.
Singurul lucru care s-a schimbat este că pare mai frumos și o aștepta în inima lui – își spuse Lexi.
– Mamă, uite Teiul lui Eminescu! Mi-l amintesc, zise Lexi, din taxiul care îi aducea de la aeroport.
Când au ajuns la noua lor casă, și-au depus bagajele și s-au năpustit curioși să o viziteze, deși tatăl lor le-o arătase pe whatsapp încă din Anglia. Căsuța lor era frumoasă, cu multă lumină, cu trei dormitoare și living, cu bucătărie spațioasă, cu băi, cu două balcoane la etaj și cu părculeț cu pomi foarte frumos în față. A doua zi, Cătălin instala restul de mobilă ce îi așteptase împachetată, iar Lia suna deja la școala unde urmau să meargă copiii, Liceul ,,Garabet Ibrăileanu”. Era ora prânzului, ora 12 și jumătate. Lexi mâncase doar un covrig cu semințe și îi era foame. Mirosul de pizza comandată era prea ademenitor. Lexi se plictisea nefăcând nimic, așa că s-a gândit să-și decoreze camera.
(fragment)
Sara IFTODI
(12 ani, Germania)
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024