Vasile Morar, un poet spectaculos, un om fabulos și un povestitor plin de umor, a ales să plece dintre noi, cu două săptămâni înainte de a împlini 74 de ani.
Născut în Chelința la 2 noiembrie 1949, Vasile Morar a fost o personalitate marcantă a literaturii din Ardeal. A avut poezia în sânge și a trăit-o cu patimă. I s-a dedicat întru totul.
Cele dintâi creații lirice i-au apărut în volumele colective Caietul debutanților – 1982 (Ed. Albatros, București, 1984) și 13 poeți (Ed. Eminescu, București, 1988).
În perioada 1995-2021 a publicat individual șapteprezece volume de versuri (dintre care ultimele opt conțin câte o mie de poeme): de Vasile Morar (Versuri de spus în fața oglinzii), 1995; Naturi moarte (Sonete), 1997; Biblioteca din Chelința (Sonete imperfecte), 1999; Duminici samaritene, 2004); Va veni îngerul, 2005; Zodia scorpionului tandru, 2007; Evanghelia după Ioan, 2007; Sub podul calicilor, 2008; Orașul cenușiu, 2009; Vremea fariseului, 2010; Nu vă temeți (vol. I, 2011; vol. II, 2012; vol. III, 2013); Bucurați-vă, 2016; Fiți buni, 2017; Povara poeziei mele, 2018; Epistolă către filipeni, 2021.
Se află sub tipar volumul (cu titlu premonitoriu) Întârzie, ceasule, întârzie!…, la Editura Grinta din Cluj-Napoca, depus în septembrie 2023, carte conținând o mie de poezii.
În 2011 i-a apărut volumul antologic cu titlul Dumnezeu câte un pic, iar în colecția „Antologii de autor” a scos, în perioada 2018-2023, volumele: Cartea dragostei, Poezele de amor, Cartea arderii de tot, Cântece de mahala, Cartea iertării, Cartea păsărilor mute, Poemele umbrei, Cartea ultimilor cai, Cartea mâinii dumitale, Poeme tăvălite-n iarbă, Poeme smintite, Descântece de sân buiac – proiect rămas nefinalizat.
În anul 2020, la Editura Academiei Române din București i-a fost publicat volumul O sută și una de poezii (antologie de versuri, prefață, repere biobibliografice și selecția referințelor critice: Delia Muntean).
Vasile Morar a mai semnat cinci cărți de publicistică (Balconul care latră, 2000; Armata de teracotă, 2008; Cu cramponul în pieptul firului de iarbă – cronici sportive, 2009; Bufnița roșie, 2011 și Cronici inutile, 2018).
Este prezent în numeroase antologii colective, din țară și din străinătate, precum și în istorii ale literaturii române (Ion Rotaru, Mircea Bârsilă, Mihai Cimpoi).
În 2019, la Editura Tibiscus din Uzdin i-a apărut, în limba sârbă, volumul Ovo je ta žena (traducere de Vasile Barbu).
A obținut o serie de premii pentru poezie, naționale și internaționale: 2007, Marele Premiu – Festivalul Internațional de Poezie, Sighetu Marmației; 2010, Premiul Societății Scriitorilor Danubieni – Festivalul Internațional de Poezie „Mihai Eminescu”, Drobeta Turnu Severin; 2010, Marele Premiu „Sf. Gheorghe” – Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia; 2017, Premiul „Cartea Anului”, Baia Mare; 2017, Marele Premiu – Festivalul Internațional de Poezie, Sighetu Marmației; 2017, Marele Premiu – Festivalul Național de Literatură „Armonii de primăvară”, Vișeu de Sus; 2018, Marele Premiu pentru Literatură și titlul „Scriitorul anului” – Baia Mare; 2018, Marele Premiu al Culturii Românilor „Podul lui Traian” – Festivalul Internațional „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia; 2019, Premiul pentru poezie – 2018, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, pentru volumul Cartea dragostei, Festivalul Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu”, Bistrița; 2021, Premiul special al juriului – Festivalul-Concurs Internațional de Creație Literară „Grigore Vieru – Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”, România; 2022, Premiul pentru poezie – Concursul „Cărțile anului”, Baia Mare; 2022, laureat al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației.
Prin dispariția lui Vasile Morar, literatura română a pierdut un mare poet.