Maramureș (II)
Au pus prea mulți îngeri într-o singură căruță
Și ea s-a spart
Și șinele de la roți s-au întins
Și-au devenit râuri de fier
Și șpițele de la roți
S-au adunat în jurul osiei lumii
Și-au devenit păduri.
Mai ninge cu câte o pană,
Mai ne cade în cap câte un iepure,
Mai trăim, mai murim,
Căruța s-a risipit peste tot
Și-abia iarna când ninge dacă ninge
Mai ne aducem aminte
Că au pus prea mulți îngeri greoi
Într-o căruță gingașă.
Nichita STĂNESCU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (270-271), noiembrie-decembrie 2025