Orașul unui dor semantic
pașii mei se adună-n cuvinte
cuvintele mă transferă
dintr-un timp în altul
între adâncimi de memorie
și viziuni provocatoare
doar clipa și gândul
sunt de neclintit
de parcă au prins
rădăcini
sub Tâmpa
răvășesc alfabetul
în căutarea înțelegerii
acestei stări de
înverșunare
și
pe măsură ce
împrospătez imaginația
mă întreb
oare câtă emoție
și câtă iluzie
poate fi tăinuită
într-un dor semantic?
Chintesență
scriu și rescriu
umplându-mi mintea
de culoare și posibilitate
foșnetul moale al literelor
așteaptă extraordinarul
neîntrerupt de zboruri
de fantezie
sorb din esența speranței
îmi controlez respirația
vizibil afectată de
tracțiunea dorului
invoc răbdarea
conștient cultivată în
nopțile lungi
scriu și rescriu
alungând
rămășițele fricii
fiecare emoție
se așază lin
în chiar cuvântul său
Alegria
când ești aici,
secundele se-nvârt în spirale
tulburându-mi rostul
mă simt golită de cuvinte
absorbită de-o transă
năucitoare a vieții
lent, vine o tăcere
cu mâini sclipitoare
și leagă așteptările
cu marea,
umplându-mi mintea
cu neastâmpăr
o altă femeie
ieșită din mine
naște minutul de poezie
înfășurat în
spumă de lumină
aerul rămâne nemișcat
dar plin de respirul tău
ostenit
Carmen Tania GRIGORE
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025