Poet și traducător, Daniel Montoly s-a născut în Montecristi, Republica Dominicană, în 1969. Locuiește în SUA (Ohio). A publicat trei volume de versuri, iar poezia sa a fost inclusă în importante antologii din mediul național și internațional și, de asemenea, a fost tradusă în limbile portugheză, engleză, română, germană și catalană. Colaborează cu diverse reviste culturale din țări latino-americane. A fost distins cu Premiul întâi la Concursul de poezie organizat de revista literară Niederngasse, „El Editor’s Choice Award The International Poets Society”, în 2024.
Păsări frânte
Va fi deja dimineață
chiar dacă nu vor mai rămâne
ochi să-i dovedească
originea oarbă.
Nu doar păsărilor frânte
le cad aripile
când negura
ca o secure
metafizică le înmoaie
cu lacrimi
și cu aceeași rouă care,
în loc să le umezească,
le rănește cu sunete
de clopote negre
ieșite din iad.
Chiar dacă greierii ar cânta
și ar îmbrăca dimineața
ca pe o fetișcană în verde,
tristețea ne rănește
ca o dagă de sacrificiu
ce străpunge trupul supus
al ultimelor nopți.
Va fi deja dimineață din nou
chiar dacă nu vor mai rămâne ochi
care să converseze cu păsările frânte
sub nori.
Alb pe negru
Alb pe negru
ritualizarea maternă
alăptează cu sânii săi luminoși
oastea asta incredulă și flămândă
de motive abandonate
care a fost vârful de lance
al orbirii ființei,
cea care s-a dăruit metalului
transformându-se în el, se întoarce
acum la pântece fără
veșmântul îngreunat de orgoliu
și bea ca cel care a descoperit
pentru prima dată lichidul
celulelor sale.
Memoria păianjenilor
Am un pic de fericire
păstrată într-o cutie de conserve.
Din când în când,
dacă mă simt oarecum nostalgic,
o scot la lumină.
Fermentarea mă îmbată
suficient
cât să cred că sunt fericit.
Struggle
Străbați
peroanele nocturne
căutând să te întâlnești
cu spiritul
a ceea ce s-a pierdut,
cu gurile căscate
ale străzilor,
cu semafoarele pe roșu
ce atârnă grațioase
de pleoapele speriate
ale trecătorilor.
Picioarele distruse
dezgroapă
scheletele fosilizate
ale tuturor durerilor
provocate alor tăi;
biciul, lanțurile,
lacrimile transformate
în lungi râuri negre.
Străbați
peroanele nocturne,
cu sfâșiatele inimi
ale mamelor în mâini,
în timp ce gazele
și loviturile
caută să-ți amuțească speranțele
și strigătele.
Prevestirea eclipsei
Sângele colorează
albul penaj al cerului
și îngropată în carne
aurora așteaptă obosită
de mila loviturii
urmată de strigătul năucitor al vulcanului
ce răspunde neliniștit
la ofranda preotului;
și o ploaie de fluturi
străbate vertiginos
câmpul cu verdeață
o oglindă ce oscilează
între două mări.
Spiritul boltei
Densitatea transparentă a jadului
alături de frumoasa nuanță a turcoazului
îi înnobilează spiritul
înainte ca trupul
să-i fie devorat de golul
din gura unui dumnezeu și oasele
să-i strălucească precum stelele
împrăștiate pe bolta
unui timp pentru care
ceasul e doar denumirea
neprevăzutului.
Daniel MONTOLY
Prezentare și traducere din limba spaniolă
de Elisabeta BOȚAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025