M-aș mulțumi
m-aş mulțumi să fiu
un fir umil de iarbă
sau poate-un risipit fir de nisip
conştiința ce mă covârşeşte
parcă e o tulburare de satir
simplitatea e măiastra avis
atribut suprem de demiurg
conştiința e multiplicare
încâlcirea existenței pe pământ
ce n-aş da să fiu un strop de apă
sau un grăunte mic de glod setos
dar mi-a fost dat să mă cunosc pe mine
și cum vine-aceasta să descos
țărâna se face carne
apa sânge curgător
pietrele-ar putea fi oase
conştiința gând şi rost
vântu-n duhuri se preface
focul este simțământ
şi ne naştem din acestea
exponenți de legământ
meniți suntem spre-a cunoaşte
ce sunt răul şi moartea
frica jalea bătrânețea
şi să nu dezicem soarta
Chiron
pe tine Chiron azi nu te slăvește nimeni
și decăzut ești tu din gloria străveche
cu cap plecat nechezi și scurmi țărâna mută
sălbăticiune beată de-al lăcomiei vin
gurmand și fără coamă
joci în copite cerul
și nici măcar Centaurus nu mi te mai îndeamnă
să privești iar în sus
discipolii învață pe burtă să se frece
să-nghită după poftă tot ce le e adus
și nu au întrebări căci nepăsarea-i mână
agilitatea lor e-n baluri și-n răsfăț
fiare sunt ei murinzii de duzină
și nici că se mai pot recupera
nici gând nu au să-nvețe a zice lin din liră
cât despre medicină nici le poți îngăima
și ce libidinos le e manierismul
și cât de țipătoare e moda lor de-a fi
se-ntrec în gălăgie în orișice privință
și știu în răfuieli degrabă a se uni
se lăfăie prin crâșme și-n așternuturi putrezi
privesc de sus blândețea
ceaslovul lor e rânced
bătrâni și-epuizați ‘nainte de soroc
la cârma vieții lor s-a proțăpit Noroc
ce-i mai ușor știu veșnic să aleagă
și-ntoxicați de fumuri tot ar băga-n desagă
să le-mparți idealuri e-o muncă fără rost
îi vei vexa pe tineri și n-ai niciun folos
iată că viitorul arată sumbru azi
speranța pusă-n tineri e-o goană-n care cazi
și o luptă pierdută
Chiron tu azi îndrumi o turmă de imuni
și nu poți să-i aduni
Julia DRAGOMIR
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (266-267), iulie-august 2025