Nord lin
„Un cânt suav și dulce
ca fumul dupe crin”
(D. Bolintineanu)
Și era toamnă – iarnă – primăvară
și vară cu febrele vremii în toi
și cădeau bulgării stelelor doi câte doi
acoperind jumătate din Țară
cu lumina lor sărăcuță, precară
Și se furișau izvoarele ei în țărâne
ocrotind firele ierbii de leac și osânda
cea dulce-vremelnică a limbii și blânda
sclipire a umbrei ce-n urmă rămâne
Și silabele ei despicate de razele lunii
foșneau de miresme cerești rourate
cheițe de aur purtau sub aripi lăstunii
cu care dezleagă poverile graiului toate
Doamne al celor văzute ori nevrednic uitate
Nordului lin fă-i lăcaș și Cale înaltă
azvârle-i în hăul uitării deșertăciuni și păcate
spre Steaua Venerii ochii în taină-i îndreaptă
lumină să-i fie și-n vis inefabilă treaptă.
Nord lin Nord lin Nord lin
lacrima trupul pietrei străpunge
unde doar iubirea mai poate ajunge.
Nord lin Nord lin
un cânt suav și dulce
ca fumul dupe crin.
Vasile IGNA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (266-267), iulie-august 2025