O nouă cabală
I. sosit de pe celălalt mal
al existenței
vecin cu sălbăticia oglinzilor
aduni într-un loc
toate poverile câștigate.
II. strivit de tăvălugul himerelor
nu poți să nu trăiești
istoria fără sânge
– răsărit și apus –
precum un astru
ce își trage după sine
frații domesticiți
III. istovit în vâltoarea jocului
(îmbrățișând durerea)
nu mai vrei să-ți refuzi
dansul pe sârmă.
Răvașul de drum
pășești avântat
spre o lume de nedesfăcut
împletită din trăirile mărunte
întortocheate visări printre florile de albumeală.
tainica istorie
îngroapă acum
vremurile cu spaimă
sentința va răsuna
ca un ecou:
fiecare cuvânt să stea la locul său
până când stelele
vor reînvăța să se înmulțească
ca pe vremea când
descopereau zborul în cerc.
…și asta doar
pentru că era
absolut necesar.
Peisaj cu apostazii
asculți o muzică obosită
nu mai ai cui să dovedești
cum vei învăța meșteșugul
schimbării vremurilor
cu gust de tutun trezit
– chemări, ispite, porunci –
nicio piatră
să nu mai lovească pasărea,
niciun ochi să nu clipească
prea des, nicio silabă
să nu mai sâsâie șarpele…
– ceruri, cuvinte și flori –
te-ai adăpat neostoit
din albul izvor al penitenței
iar acum te simți inutil
…ca o stea căzătoare.
Despre redeschiderea ochilor
cam cât bate
o pasăre din aripă
să ții minte
și să asculți ulterior
contopirea cu trilul.
pentru cheltuirea imaginii
vei primi în dar
întâlniri cu oglinzi plimbătoare
dobânzile se achită cu amintiri,
totul depinde de cum
vei escalada schelele gândului
care se spală cu lacrimi.
Gabriel COJOCARU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 6 (265), iunie 2025