Metafizică
Când nu voi mai fi
numele meu va avea alt stăpân
poate mai sigur pe soarta lui
Eternă-i doar raza ce cutremură
Dedesubtul Cuvântului
și încă mai nesfârșit decât Ea
este neînțelesul ivit acolo,
ce naște făpturi
trecătoare
Cu timp se hrănește izvorul cel aprig
Când țipă din stânca bătrână
L-am zărit răsărind
din ochi de fecioară
la un foc de demult
Cu respirația tăiată trece
prin arșița lunii pădurea
și mult întuneric
aduce tăcerea cea lungă
plecată din vis. Şi încă
mai noapte se face
când liniștea toată ajunge să fie
Ascultă șenilele roții de moară
cum apa cea crudă
o rupe
Etern e doar sunetul
alergat din Cuvânt.