Îmi continui călătoria prin Țara Fagilor, rezemat de amintiri și de hrisovul domnitorului Alexandru cel Bun, din 1408, care a devenit documentul de atestare a orașului Cernăuți. La prima mea descindere în așezarea care se leagă de tinerețea lui Mihai Eminescu, prietenii scriitori Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea și Ștefan Hostiuc m-au invitat la Universitatea Națională fondată în 1875, cu un rol important în destinul cultural al acestei zone, mai ales după anul 1918. Am rămas impresionat de măreția edificiului. Confrații mei cernăuțeni m-au condus la Catedra de filologie română și clasică, unde șef de catedră era profesorul Grigore C. Bostan. M-a primit cu multă căldură sufletească, fiind interesat de ce se întâmplă în Maramureș și în țară.
Era în aprilie 1990. A fost un dialog de neuitat, care ne-a apropiat prin vreme. Când ajungeam în oraș, mă întâlneam cu distinsul cărturar. Într-un an, l-am avut oaspete la Serile de Poezie de la Desești. Așa am decupat din peisajul cultural al regiunii Cernăuți profilul unui intelectual cuceritor, polivalent, stăpân pe ideile lui. Să ne aducem aminte de cel care a contribuit esențial la renașterea conștiinței naționale în Bucovina de Nord.
Grigore C. Bostan s-a născut la Budineț, raionul Storojineț, în anul 1940, și s-a stins din viață în anul 2004, la Cernăuți. Studiile elementare le face în comuna natală, iar cele liceale la Cernăuți. A absolvit Filologia română la Universitatea din Cernăuți, luând doctoratul în filologie la Kiev, iar cel în folcloristică la Moscova. A fost profesor de literatură română și universală, șef de Catedră de filologie română și clasică. A fost președinte-fondator al Societății pentru Cultura Română „Mihai Eminescu”. Ca etnolog, a înființat, pe lângă Universitate, o arhivă de folclor și a organizat cercetări sistematice în satele românești din Bucovina de Nord și în cele din Transcarpatia, Maramureșul Istoric.
Așa Grigore Bostan a adus o contribuție substanțială la cunoașterea spiritualității unei importante ramuri a romanității. Și-a propus în studiile sale să detașeze identitatea artistică românească de unele tangențe interetnice, de unele paralelisme tipologice. Fără să ignore contactele dintre etnii, cercetătorul își bazează demersul critic pe examinarea cercetărilor de teren, pe procesul demografic al acestor zone, pe fondul lor ancestral (daco-roman), stabilind nuanțat dacă este vorba de interferențe, de împrumuturi reciproce, luând în calcul gradul de asimilare a unor creații populare și aria lor de circulație.
Înzestrat cu o bună cunoaștere a domeniului, manifestând calmul omului de știință, autorul argumentează identitatea și persistența tradițiilor românești în noile condiții istorice. El respinge discursul oficial univoc – care vorbea doar de influența culturii slave asupra celei românești – și demonstrează puterea de iradiere a tradițiilor românești către alte etnii. Întreaga lui activitate științifică și didactică s-a desfășurat sub emblema Universității Naționale din Cernăuți. După cum spuneam, a fost primul președinte al Societății „Mihai Eminescu”, create în luna mai 1989, preocupate de renașterea conștiinței naționale în nordul Bucovinei, la răscruci de epoci, când se ruina sistemul totalitar sovietic, iar cel independent și democratic abia se înfiripa.
Această societate, cu nume emblematic, a coagulat spiritul românesc din Cernăuți, dar și din alte părți ale regiunii. În frunte cu scriitorul și profesorul Grigore Bostan, a recuperat în scurt timp valori de care au fost lipsiți românii dintre Siret și Nistru. Grigore Bostan a fost primul om de știință român din Cernăuți căruia i s-a conferit titlul de membru de onoare al Academiei Române, după o perioadă de tăcere a principalei instituții științifice din patria istorică, impusă de sistemul socialist. Un alt merit al profesorului constă în aceea că împreună cu universitara Lora Bostan, soția lui, au alcătuit un compendiu-antologie al literaturii române din Bucovina de Nord, regiunea Cernăuți, care cuprinde perioada 1775-2000.
A continuat tradiția lui Constantin Loghin, autorul primei istorii a literaturii române din Bucovina. Ca folclorist, Grigore Bostan a făcut o analiză amplă și comparative a creațiilor, a datinilor și a tradițiilor populare românești, cu cele ale popoarelor vecine, îndemnându-ne să cunoaștem creația genială a neamului nostru sub aspect național și general uman. După deplinătatea științifică, autorul nostru a trăit și farmecul nobil al creației poetice. În seara aceea, când ne-am cunoscut la Cernăuți, ne-am împrietenit sub semnul Cuvântului. De față era și distinsa doamnă Lora, cea care i-a fost alături în viață, dar și în marea aventură științifică.
Academicianul Mihai Cimpoi de la Chișinău mi-a vorbit în termini elogioși despre colegul lui de Academie Română. Scria Mihai Cimpoi: „Prima expresie care ne vine în gând în clipa în care ne propunem să-l evocăm pe Grigore Bostan este deplinătatea în cazul culturii, de care vorbea Eminescu. Deplinătatea, bineînțeles intelectuală, însemna, în primul rând, o cuprindere largă polihistorică a mai multor sfere de cunoaștere – de la folclor până la literatura universală, cuprinzând și cultura română. Când vorbim de mai multe domenii în care s-a manifestat, ne gândim și la darul lui de analist, de fenomenolog, dar și la cel de poet, exercitându-se – cu spontaneitate și cu putere de invenție rapidă – în instantaneul lor, dar și în cel umoristic, epigrammatic și la ipostaza de autor de sinteze.”
Grigore Bostan-poetul a fost la fel de darnic precum Grigore Bostan-savantul. Este deținătorul mai multor premii din România, Ucraina și Republica Moldova. Am selectat câteva oglindiri ale confraților, ale prietenilor, ale cunoscuților despre omul care a fost și despre zidirile lui intelectuale. Profesoara Ancuța Bâcu și-a amintit: „Grigore Bostan a fost un om deosebit, un intelectual cum nu mai întâlnești astăzi în ținut. Dar și un om simplu și modest, care niciodată nu trecea indiferent pe lângă tine, pe lângă problemele noastre. A fost un adevărat patriot al neamului și al limbii române”.
Scriitorul Mircea Lutic, alături de care Grigore Bostan a dovedit multe izbânzi, îi creionează profilul: „Grigore Bostan a fost o personalitate a Bucovinei de Nord din toate punctele de vedere. Am lucrat împreună la edificarea Societății Culturale „Mihai Eminescu”. Mi-am dat seama că Grigore era un mare patriot, cu o sinceritate neobișnuită. A fost un patriot sincer, care nu și-a construit cariera, nu și-a zidit viața pe ideile patriotice. A fost patriot prin însăși esența sa. Fiecare dintre noi are o clepsidră, la majoritatea ea este cu fire normale de nisip, iar la personalitățile alese, e în dependență de activitatea lor. La Grigore clepsydra avea nisip de aur”.
Pentru scriitorul din Cernăuți, strămutat la Chișinău, Arcadie Suceveanu, statura confratelui este cu adevărat un reper al conștiinței naționale. Scrie Arcadie: „Grigore Bostan a fost o personalitate publică marcantă, care a contribuit decisiv la renașterea conștiinței naționale și la menținerea spiritualității românești în Bucovina detrunchiată. A educat generații de studenți în spiritul valorilor de limbă și neam”. Documentate sunt și relatările Feliciei Nichita Toma, de la publicația Zorile Bucovinei. Întâlnirile noastre aveau și obiceiul schimbului de cărți dintre noi. Cărțile sale de poezie au impus o voce lirică viguroasă, desfășurată pe câteva register cu inflexiuni expresioniste, ce a cunoscut avatarurile tranziției de la versul tradiționalist la cel modern și postmodern. Academicianul Vasile Tărâțeanu l-a numit cel mai învățat român din Bucovina de Nord. Nu uit recitalul poetic de la Desești, în fața sătenilor și a scriitorilor invitați. Îmi aduc aminte de Poemul bucovinean: „Cu ramuri verzi de busuioc în grai / Cu zbor de ciocârlie în vioară / Stă neamul meu pe-acest picior de plai / Și vârsta lui cu doina se măsoară”.
Ultima mea călătorie la Cernăuți a fost fericită de întâlnirea cu doamna Lora Bostan, profesor universitar, istoric literar. Atunci mi-a dăruit romanul Eterna al soțului ei Grigore. Este o proză de ficțiune despre eternitatea existenței astrale și efemerul existenței terestre. În urmă cu patru ani, Doamna Lora s-a mutat la cele veșnice. Soții Grigore și Lora Bostan și-au scris numele în istoria culturii românești din Bucovina de Nord.
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 2 (261), februarie 2025