Sub coordonarea profesorului Ion Munteanu, la Editura Eikon din București a văzut lumina tiparului, în 2024, volumul al VI-lea al Caietelor macedonskiene. Cele 517 pagini ale cărții reflectă în texte și imagini lucrările celei de a șasea ediții a Festivalului Internațional „Alexandru Macedonski”, desfășurat la Craiova în perioada 23-25 mai 2024. Volumul se deschide cu un amplu Cuvânt lămuritor semnat de Ion Munteanu, în care acesta rezumă principalele manifestări care au avut loc în țară cu prilejul împlinirii a 170 de ani de la nașterea poetului (14 martie 1854). Pe lângă expozițiile documentare și simpozioanele organizate în diferite centre, revistele literare au publicat numeroase articole dedicate autorului Nopților. Ion Munteanu menționează cele mai importante manifestări având drept obiect viața și opera reputatului poet, insistând, cu predilecție, pe cele desfășurate la București și la Craiova. În ceea ce privește evenimentele organizate în cel mai important centru cultural, istoric și economic al Olteniei, editorul se oprește pe larg asupra Festivalului Internațional „Alexandru Macedonski”. Programul generos a cuprins vizitarea de către invitați a Muzeului Cărții și Exilului Românesc, a Centrului Național „Constantin Brâncuși” din cadrul Muzeului de Artă, simpozionul „Alexandru Macedonski, precursor al curentelor de avangardă și al prozei moderne românești” și spectacolul De la Macedonski la Maria Tănase, bazat pe scenariul cunoscutului eseist craiovean Tudor Nedelcea. La acestea s-au adăugat lansările de carte, recitalurile de poezie, articolele publicate în revistele Ramuri și Mozaicul.
La sesiunea de comunicări au participat numeroși critici și istorici literari, academicieni, scriitori și jurnaliști din țară și din străinătate. Luările lor de cuvânt au relevat importanța operei macedonskiene pentru evoluția literaturii române și au insistat pe actualitatea acestor scrieri. Totul pare o revanșă fericită a postumității la adresa nedreptăților îndurate de poet în timpul vieții. Conștient de valoarea operei sale, autorul Rondelurilor a crezut în recunoașterea sa postumă, exprimată în câteva versuri devenite celebre din poemul intitulat simbolic Epigraf: „Dar când patru generații peste moartea mea vor trece, / Când voi fi de-un veac aproape oase și cenușă rece, / Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin, / Ș-al meu nume, printre veacuri, înălțându-se senin, / Va-nfiera ca o stigmată neghiobia dușmănească, / Cât vor fi în lume inimi și o limbă românească”.
Volumul al VI-lea al Caietelor macedonskiene este structurat pe mai multe secțiuni distincte. Partea cea mai amplă conține 34 de studii, reunite sub genericul Opera literară macedonskiană la o nouă lectură. Urmează un scurt grupaj de Restituiri, în care Maria-Alexandra Mortu vorbește despre Alexandru Macedonski, poetul proscris din cauza unei epigrame despre Eminescu, iar Aurel Pantea abordează Reveria resentimentară și reveria integratoare. Un capitol special redă Ecourile Festivalului Internațional „Alexandru Macedonski”, ediția a VI-a. Lucrarea se încheie cu un generos Album foto, în măsură să ilustreze bogatele evenimente derulate pe parcursul celor trei zile ale simpozionului.
Desigur, partea cea mai consistentă a cărții reunește comunicările celor prezenți la festival. Este vorba despre niște studii în măsură să demonstreze valoarea și actualitatea operei macedonskiene. Aceasta a fost abordată din punctele de vedere cele mai diferite. Academicianul Mihai Cimpoi, Nicolae Oprea, Nicu Ciobanu, Iulian Bitoleanu, Florian Copcea, Gheorghe Glodeanu au relevat principalele coordonate ale crezului artistic macedonskian și au insistat pe contribuția unei opere de excepție la sincronizarea literaturii române cu literatura occidentală. Având o prolifică activitate de poet, prozator, dramaturg, traducător şi gazetar, Alexandru Macedonski (1854-1920) este unul dintre primii creatori români care teoretizează şi impun la noi conceptul modern de poezie. Studiile teoretice ale poetului au fost redactate în perioada cuprinsă între 1878 şi 1901, valoarea lor constând în faptul că au introdus în literatura română noi criterii de înţelegere şi preţuire a frumosului poetic. În plus, ele reflectă efortul unui spirit european de a se racorda la marea poezie a timpului său. Marea importanţă a revistei Literatorul a constat în impunerea unor idei novatoare asupra literaturii. Aici au fost promovate, pentru prima oară în literatura română, teoriile de factură simbolistă. Înaintea lui E. Lovinescu şi a celorlalţi mari scriitori interbelici, Al. Macedonski proclamă necesitatea sincronizării literaturii române cu literatura europeană. Mai mult decât ceilalţi contemporani ai săi, autorul Nopţilor conştientizează necesitatea înnoirilor din sfera artei, de unde şi interesul manifestat faţă de simbolism. Articolele programatice ale poetului se găsesc sub semnul invenţiei, invenţii care merg mai întâi în direcţia poeziei sociale, pentru ca apoi să fie descoperită lirica simbolistă. Pornind de la contribuția poetului la dezvoltarea poeziei române moderne, Mihai Cimpoi vorbește despre existența unei „epoci Macedonski”, care se intersectează parțial cu „epoca Eminescu”. În studiul intitulat Despre poetica macedonskiană, criticul Nicolae Oprea insistă asupra viziunii despre artă a autorului, pe care o compară cu cea a lui Mihai Eminescu. Reflecțiile teoretice ale lui Macedonski denotă o bună cunoaștere a mișcărilor artistice de la sfârșitul secolului al XIX-lea, contribuind la constituirea unei conștiințe poetice moderne în literatura română.
Din volum nu lipsesc nici abordările surprinzătoare. Astfel, Emilia Stajila realizează o interpretare a simbolurilor din lirica macedonskiană din perspectivă islamică. Lucia Țurcanu urmărește Topografiile basarabene în proza Cârjaliul. Gela Enea abordează Motivul labirintului în lirica macedonskiană. Labirintul este identificat cu creația însăși, drum pe care vor reuși să îl parcurgă doar cei aleși. Comentariul mizează pe motivul călătoriei, ce se transformă într-un interesant proces de cunoaștere. De motivul călătoriei se leagă și fascinația lui Macedonski pentru exoticul oriental, motiv pe care îl deprinde îndeosebi din lirica simbolistă și parnasiană franceză.
Geo Constantinescu abordează un sector mai puțin cunoscut al operei, dramaturgia. Chiar dacă nu se ridică la valoarea poeziei și a prozei, teatrul macedonskian merită readus în actualitate deoarece ilustrează un moment în care dramaturgia românească își căuta încă propria personalitate.
Interesant și bine documentat se dovedește și studiul lui Ion Dur, care investighează publicistica lui Al. Macedonski, situată între „talent, infatuare și resentiment”. Reputatul exeget relevă mai întâi meritele Festivalului Macedonski de la Craiova, văzut ca „o formă de insurecție culturală, una care urmărește înlăturarea mai tuturor clișeelor și prejudecăților ce planează încă asupra cufărului cu scrieri pe care le-a lăsat moștenire cel de numele căruia se leagă varianta simbolismului românesc”. Apoi se demonstrează faptul că publicistica macedonskiană se caracterizează printr-un amalgam de talent, infatuare și resentiment.
Numeroase articole reunite în volum se transformă într-o paralelă între Macedonski și alte personalități ale literaturii române. Astfel, Nicolae Georgescu investighează Relația Eminescu – Macedonski. Contextul 1882. Mult mai puțin cunoscute sunt legăturile dintre autorul Nopților și I.L. Caragiale. Deși cei doi aveau vârste apropiate și drumurile lor s-au intersectat, relațiile dintre cei doi au dobândit – menționează Tudor Nedelcea – „specificul lui «Cănuță, om sucit»”. Inamic înverșunat al Junimii, Macedonski nu s-a mulțumit să-l atace pe Eminescu, observațiile sale acide îndreptându-se și asupra lui Caragiale. Ala Sainenco se ocupă de unele aspecte mai puțin cunoscute din biografia controversată a poetului. Este vorba despre Polemica Missir – Macedonski. Destinul fostului cronicar al Convorbirilor literare s-a pierdut de mult în anonimat. În 1882, când a apărut ediția a doua din Poesiile lui Al. Macedonski, Petre Th. Missir i-a consacrat o cronică negativă, în care neagă talentul poetului și valoarea creațiilor. Macedonski îi răspunde în Literatorul, considerând articolul un „model de cutezanță neroadă și de lipsă de bun simț”. Urmărind legăturile dintre Macedonski și Iuliu Cezar Săvescu, Lucian Chișu dezvăluie relațiile dintre mentor și discipol. Scurta carieră literară a lui Iuliu Cezar Săvescu a fost puternic influențată de personalitatea autorului Nopților.
O interesantă paralelă realizează poetul și eseistul Nicolae Tzone între Macedonski și Geo Bogza. Punctul de plecare al comentariilor se găsește într-un articol publicat în 1931 în revista Unu, intitulat Exasperarea creatoare. Tânărul avangardist opunea literaturii tradiționale, confortabile, „cărții-fotoliu” care permitea toate lașitățile de gândire, scrisul văzut ca „exasperare creatoare”, ca o „acțiune în panică”. În viziunea lui Nicolae Tzone, ideile teoretice ale lui Macedonski ilustrează foarte bine acest nou fel de a face literatură promovat de Geo Bogza.
Merită să amintim și consistentul eseu al lui George Vulturescu, intitulat Al. Macedonski – maladiile eului poetic.
În studiul Alexandru Macedonski – O viață trăită în „Imaginaria”, criticul Florentin Popescu insistă pe fascinația poetului pentru imaginar. De multe ori, lumea artei s-a transformat într-un veritabil refugiu din fața provocărilor lansate de existența cotidiană a scriitorului. Articolul se transformă într-un interesant portret consacrat autorului Rondelurilor. Reconstituind profilul spiritual al omului, criticul remarcă faptul că ne găsim în fața unui personaj nonconformist, un veritabil om-spectacol. Trecând în revistă o bogată bibliografie, Florentin Popescu relevă maniera în care a fost văzut maestrul de către contemporanii săi. Recitită azi, opera poetului dezvăluie noi semnificații. Este ceea ce face și prestigiosul Festival Internațional de la Craiova, patronat cu multă abnegație de Ion Munteanu.
Articolele reunite în volumul al VI-lea al Caietelor macedonskiene surprind prin ineditul și marea diversitate ale ipotezelor avansate, relevând profunzimile unei opere de excepție.
Gheorghe GLODEANU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 2 (261), februarie 2025