Radu ULMEANU
Câtă cunoaștere
atâta singurătate
***
Mă topesc
de dorul unui dor
***
Scriu noaptea
când gândurile
mă rumegă
***
Ce tăcere
să stai doborât
de tristețe
***
Pe umerii mei firavi
încalecă noaptea
***
Murgul meu
bate din copite
la poarta tristeții
***
Tăcerea
un cântec de aur
***
Mă dor
norii de pe cer,
luna de pe ape
***
Totul e vrajă
când vii
când treci
și copacii se îndoaie
privind după tine
***
Sufletul meu latră
ca un câine
la poarta lui Dumnezeu
***
Mă dor încheieturile
poemelor
***
Tombolă pe cer.
Trebuie să întinzi mâna.
***
Ce univers!
Câte taine!
Și ce mâini de moșneag!
***
Valurile Dunării.
Gândurile nopții.
***
Tragi cu pușca
nu ia foc,
doar mocnește
***
Ceasul bate
o oră de lemn
***
Sacâzul pe arcuș,
secret
al melodiei răscolitoare
***
Ce de moarte!
Dar ce de lumină!
***
Noapte.
Becurile ard pe stradă.
Inimile ard în piept.
***
Viața trece prin trup
Ca o șopârlă prin iarbă
***
Asculți
tăcerile nopții
***
Magie pe străzile nopții –
Felinare ce ard.
Buze ce se ating.
***
Mă sună pustiul
la telefon
***
Batiste
și lacrimi.
Cenușă
și patimi.
***
Barbă neagră,
inimă roșie.
Barbă albă,
inimă pustie.
***
La sărbătoarea recoltei
doar spini însângerați
***
Tăcerea
sparge timpanele păsărilor
***
Lanțuri de iubire
sunt brațele tale
***
Bate un ceas
al fericirii
când îmi vorbești
***
Descarcerate
cântarele nopții
din urmă
***
Bastiliile norilor
cucerite
de cuvinte murindu-ți
pe buze
***
Alfa și omega
la capetele lumii
***
Bătăi de clopote
stinse
pe fruntea mea
Radu ULMEANU
Parodie
Lucian PERȚA
Șade la poartă
mașina mea.
Iar e stricată.
***
Muza mea-mi poartă
versul spre Dumnezeu.
Câinii o latră.
***
Au rămas în stoc
cărțile mele.
Cititoru-i cu noroc!
***
Probleme noaptea pe stradă.
Felinarele nu ard.
Muza ce să mai vadă?!
***
Cum e și firesc,
scriu numai noaptea.
Ziua citesc.
***
Când simțiri omenești
așteaptă să le faci buchet,
chiar moșneag dacă ești,
tot ai mâini de poet!
Lucian PERȚA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (260), ianuarie 2025