Ion MUREȘAN
Prietenii
Prietenii mei culcați pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiați
fluturi de lampă le incendiau răsuflarea
– monede ale neliniștii bani blestemați.
Caii lor erau așa de frumoși
de-ar fi avut strune îi vindeam ca viori
comete de aur striveau între dinți
când inele de sânge se zvoneau înspre zori.
Zbaturile morii planau peste prund
ucigașul de păsări trecea la Sabat:
„Oh te iubesc ai murit te iubesc ai murit Domnișoară
pielea-ți cântă mai dulce ca lemnul uscat!”
Orice gând stârnea muzică în lucruri
mulți pieiră-n sunet dulce sugrumați –
prietenii mei culcați pe paie în moară
cred că visau că vor fi împăiați.
Ion MUREȘAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (260), ianuarie 2025