Măi, cum trece vremea, Ioane! Parcă ieri urcai ulițele de la Chiuiești, spre Școala din Strâmbu, unde te așteptau câțiva copii cuminți să le dai lumină din generosul tău suflet. Dealurile acelea încăpățânate erau neiertătoare cu picioarele tale, dar aveau nostalgia unor câmpii strălucitoare și calme. Ca ulița copilăriei tale din Vultureni. Drumul tău spre școala unde erai profesor era vegheat de privirea ageră a unui prieten pe numele lui Grigore Georgiu, filosof și poet, care avea casa părintească pe un deluț, unde morții se îngroapă în livadă. El mi-a povestit despre tine. După ce v-ați cunoscut, ați chemat Poezia să vă țină de urât. Grigore atâta mi-a spus: Ion Mureșan este un poet excepțional! Știa el ce știa, deoarece venea dintr-un veac adânc al poeziei. Și m-a lăsat pe mine să mă conving.
Criticul fără milă, dar bun la inimă Radu Săplăcan a chemat mai mulți tineri rătăcitori pe câmpiile visării, la Dej, să ne descoperim unii pe alții. Așa te-am întâlnit, Ioane, și mi-ai citit o poezie despre niște prieteni culcați pe paie într-o moară, care visau să fie împăiați. Caii lor erau așa de frumoși, de-ar fi avut strune, îi vindeai ca viori. Eu ți-am citit o poezie, tot despre prieteni pe care îi cunoșteam după zvonul pașilor din munte, când provincia era trecută de târziu, iar mama avea secolul pe frunte. Am devenit prieteni și frați întru Cuvânt. Ca doi oameni care nu au frică de viscolele vieții, ne-am întins sufletele peste orașe și sate, peste ape și munți și ne-am întâlnit pe la casele noastre.
Eu veneam la Cluj-Napoca, după ce ai coborât de la Strâmbu și ai fericit urbea transilvană cu poezia ta, iar tu, mai ales toamna, deschideai poarta satului Desești, loc unde ai o livadă cu prieteni. Că nu mi-aș putea închipui Poezia la Desești fără ființa lirică a lui Ion Mureșan.
Măi, cum trece vremea, Ioane! Parcă ieri ne lustruiam spiritele la Cenaclul „Saeculum”, un fenomen literar greu de prins în schemele timpului trecut. Stăteam sub icoana rigorii: câtă prietenie, atâta exigență!
Am fost martor-cititor la devenirea poetului Ion Mureșan. M-am încumetat să scriu despre el. Cred că este un poet atât de întrupat în Cuvânt, încât nu avem nicio șansă să-l dezlipim de Cer. Ca un liliac singuratic, care acceptă zborul numai când de la orizont se prevestește furtuna.
Ion nu a avut liniște nici în ziua nașterii sale (9 ianuarie), când a supt lapte de mamă din cuvintele care-l înfășurau strâns. De aceea merge drept prin lume, nu are frică de propoziții, care uneori pot fi viclene, nu păcătuiește în intervale obligatorii și crede că gloria lui este pe nisipuri. Numai că nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul, iar poetul este slujit de niște zei muntoși, care lucrează numai noaptea. I s-a spus că ar fi urmașul lui Rimbaud pe pământ. Poate, dar Ion Mureșan a inventat halucinația realului. Ion face praf și pulbere realitatea. Apoi își face glorie să o recompună. Să-i dea întruchipare poetică. Spre frumusețea noastră, poetul o modelează după chipul și asemănarea simțirii lui. Așa l-am surprins pe Ion dăltuind muntele. Ori în nopțile senine, când îmi povestea cum dorm locuitorii basmelor. Cât dorm paznicii Raiului? Când pe toți îi fură somnul, poetul împarte presimțiri și viziuni grațioase. Atunci vine pasărea măiastră care se așază pe umărul poetului. Ion o hrănește cu miezul Cuvintelor. Așa a primit poetul un har unic, încât l-a făcut pe criticul literar Al. Cistelecan să decreteze: „Ion Mureșan este cel mai important și cel mai valoros poet român de la finele veacului trecut și de la începutul celui de acum”.
De pe cealaltă colină aud foșnetul unui text măgulitor, dar adevărat. Între atâtea generații, promoții, serii de autori, un poet ca Ion Mureșan se întâmplă într-o literatură, o limbă, o singură dată. Cum se întâmplă și în poemul lui Facerea lumii: „Și a fost seară / Și a fost dimineață. / Dar asta a fost demult / Și o singură dată”.
Mai adaug că poetului Ion Mureșan i s-a decernat Marele Premiu „Nichita Stănescu” al „Serilor de poezie de la Desești”, având ca înaintași scriitorii Horia Bădescu, Adrian Popescu, Ana Blandiana, Szentmartony Janos (Ungaria), Adam Puslojić (Serbia), Nicolae Dabija și Arcadie Suceveanu (Chișinău).
Vă lămuresc acum de ce ați citit o poveste aniversară. În 9 ianuarie a fost ziua de naștere a poetului Ion Mureșan. A împlinit vârsta de șaptezeci de ani. La mulți ani, cu sănătate i-a urat întreaga livadă cu prieteni din Maramureș. În acea zi aniversară, la Teatrul Național din Cluj-Napoca a avut loc sărbătorirea distinsului poet. Din partea revistei Nord Literar au participat la ceremonie Dana Buzura-Gagniuc, managerul revistei, și criticul literar Delia Muntean.
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (260), ianuarie 2025