Opace călimări
În opace cu cerneluri călimări
Vânturile de vremi gonite stau
Talazuri neînțelese să ridice
Oarbă doar penița pescuiește
Pipăind când moluște când rechini
De le aduce pe hârtie sub o ceață
De lumini dintr-o candelă ce se stinge
Cataracta peste ochii unor filozofi uitați
Se aștern când vocale sugrumate
Când consoane șchioape fără sens
O fi știind soarta ce-mi dictează
Astfel foaie după foaie tomul ia contur
Nimeni nu-l citește că nu-i vreme de citit
Mă duc la culcare și visez arheologii
Care-n vremile viitoare vor dezbate
Lângă care geniu să mă așeze
Scamator
Dacă vă închipuiți că atunci
Când scriu poeme de iubire
Poeți în chinuri sau nori pe cer
În suflet port războaie râs și plâns
Se îmbălmăjesc cu multe îndoieli
Vă înșelați eu sunt un scamator
Scot din joben iepurii ce vi-i doresc
Mai bine zis ce vreau să vi-i doriți
Un manipulator la rece calculând
Cum să sădesc în voi nevoia de bine
De pace și dreptate și frumos
Cum să vă creșteți în demnitate fiii
Și să muriți în tihnă cu o fărâmă de regret
Dacă reușesc eu vă promit să ies
Din scenă fără aplauze să aștept
Tablou
Hai să pictăm pe pânza întinsă
Cu talpa goală iarba verde grasă
Să sărutăm cu buza roșii maci
Deasupra să zumzăie bondari
Cu burțile muiate în sos de mure
Alternativ cu soarele din tuburi stors
Să plângem două albe pete un mic iaz
În care să se boiască albastru cerul
Vânt violet aduce miros de levănțică
Osteniți de zbenguială sub margarete
Visăm pensule care ca ciocârlia zburdă
Doar spre seară cu vintre înfometate acasă
Ne întoarcem mirați cu un tablou sub braț
Cartea
Când iei o carte în mână
Înainte s-o citești simți
lemnul aspru al pădurii
sub velina netezeală
în nări îți urcă parfumuri
de cleiuri rășinoase la răsfoit
albeața foii parcă reflectă
albalbastrul cerului sub
o dantelă de fini nori
îmbălmăjite negre buchii
prevestesc povești puhoaie
furtuni trăsnete și între rânduri
înseninări și intrigi amoroase
și abia când toate astea
prin pori te-au amețit
deschizi la prima foaie
și te apuci tu de citit
Prin ceața vremii
Conturu-ți se pierde estompat
Umbra albă pe canavaua
Unui alb tablou
Să îți refac desenul
În formă și culoare
Cred ar fi zadarnic
Tu nu mai ești aceeași
Și nici eu
Brandy BARASCH (Germania)
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (258-259), noiembrie-decembrie 2024