Jurnalist, poet, om de televiziune, Sorin Grecu este o personalitate complexă, stârnind fie vii simpatii, fie la fel de aprige repudieri. Definit în trecut drept ,,reporter al inefabilului”, această atribuție fiind trecută chiar în fișa postului, Sorin Grecu este un personaj inubliabil al propriei vieți, iar volumul memorialistic ce stă gata să se nască va aduce cu siguranță emacieri ale unor destine bine cotate pe piața culturală contemporană și devoalări ale unor istorii controversate din arealul transilvan. Este bine cotat prin premii culturale și jurnalistice atât în țară, cât și în străinătate, printre care amintim: Premiul Clubului Român de Presă (2005), Premiul de Excelență „Ex aequo” la Concursul Internațional de Literatură „Lo Splendore Del Talento – Scintille D’Arte” (2020), Premiul Casei de Editură „Cento Verba” și al președintelui juriului, cu titlul de Excelență, în cadrul concursului „Penne D’Oro” (2021), Premiul președintelui juriului, cu titlu de excelență, la concursul „Pagine d’oro della Poesia Italiana” (2020), Premiul european pentru întreaga carieră literară și jurnalistică „Il gran premio delle eccellenze europee” pe anii 2021 și 2024, acordat de Nic Pao, Cavaler al Literelor Italiene. Carismaticul jurnalist face parte din tagma recuperatorilor, fie că este vorba despre lagărele și temnițele comunismului, fie de valorificarea unor fenomene sau întâmplări care, oricât de cerebral și baricadat științific ai fi, nu pot să nu te pună pe gânduri, meditând în prelungirea textului/relatării.
Cel mai recent volum al său, Paranormal. Cluj/Transilvania (Actaeon Books, 2024, 262 p.), se adresează unui public restrictiv, aspect marcat încă de la începutul cărții de către autor, care nu face reverențe consumiste și, conștient de unicitatea materialului propus din per-spectiva de martor, confident, reporter, mediator sau protagonist al întâmplărilor, ne transformă în părtașii unor fenomene sau ai unor relatări stranii petrecute, în mare parte, în perioada în care-și desfășura activitatea ca om de televiziune: „Au curs râuri de cerneală despre «clasicele» locații paranormale ale Clujului: Pădurea Hoia‑Baciu, Biblioteca Centrală Universitară – cu fanto-ma sa, Cetățuia – fosta cazarmă chezaro‑crăiască, loc bântuit, dar și fostul Muzeu de Speologie «Emil Racoviță», din centrul municipiului, Grădina Botanică – portal între lumi, Castelul Banffy – Bonțida, Casa Călăului, casa bântuită din Apahida sau Cimitirul Házsongárd. Despre majoritatea a scris, de‑a lungul anilor, și subsemnatul. Însă fenomenul este mult mai extins. Există numeroase alte locuri, care pur și simplu «strigă», pentru a‑și dezvălui tainele. Și numai un ochi atent, neconstrâns de diverse chingi, poate să le înțeleagă. Motiv pentru care, înfruntând riscurile trimiterii în derizoriu, de către cei prea plini de propriul lor ego, o voi face fără nicio reticență în rândurile următoare…”.
Epicentrul evenimențial este Clujul și împrejurimile sale, oraș care ni se înfățișează sub latura sa ezoterică, de urbe a misterelor, a locurilor bântuite, a energiilor misterioase, a aparițiilor fantomatice, a reptilienilor, a pățaniilor macabre, a sepulcrelor blestemate, a vrăjitoarelor, a gnomilor, a vampirilor energetici. Relatările sunt prezentate frust, păstrând stilul reportajelor de senzație, aspect relevat grafic prin mărcile subiectivității și prin pasaje distincte în interiorul narațiunilor-mamă. Sorin Grecu pare a fi un cronicar ce înregistrează a-tipicul și te obligă să găsești tu însuți explicații în cazul întâmplărilor situate în proximitatea paranormalului. Nu întâmplător, pentru a valida afirmațiile repondenților, acesta inserează în finalul expozeurilor și „opinia specialistului”. Un alt element de cimentare a istoriilor penelate sunt cele peste o sută de fotografii care reflectă evenimentele și oferă portrete ale intervievaților.
Personajele care populează acest tom sunt aservite senzaționalului, fie că este vorba de persoane particulare care au parte de una sau mai multe pățanii intrigante, aparent inexplicabile, fie de personalități ale vieții științifice sau culturale clujene: dr. Maya Rotaru – rubedenie deopotrivă a legendarului Vlad III, Țepeș, cât și a familiei regale britanice (personalitate ea însăși fascinantă, aceasta nu ezită să-și vitupereze nobiliarele neamuri pentru degenerescență, iar arborele genealogic − amplasat în final − validează zicerile heraldice ale psihoterapeutei), Ana Chiorean, profesorul Moșoigo, tinichigiul garajului PCR, medicul Mircea
Dragoteanu, istoricul Al. Diaconescu, un fost director Institutului de Medicină Legală Cluj, Al. Gheorghiu, condamnatul pentru crimă, ajuns pictor celebru, poetul‑avocat Gheorghe Cristea, boemul profesor Ionel Roman, Gheorghe Vințan, traducătorul tăblițelor de la Tărtăria, Vincze, vampirul energetic, mușcat de câini, caftit bine de neamuri și de necunoscuți, „apoi biciuit − iar la final amendat și de poliție”, năprasnica Veturia Goga și castelul de la Ciucea, „thailandezul” clujean Mihai Cheptea, promotor al vindecării reconective, cel care a ieșit din trup și a călătorit în spațiu, blagoslovit de Nichita Stănescu cu un poem, profesorul clujean Liviu Rus, „Yeti” de România, Mihai Racu, pictorul Viorel Nimigeanu, Victor, artistul plastic clujean, Virginia Trifu, patroana unei firme de pompe funebre etc.
Rampa de lansare a inefabilului este OZN‑ul din 1968, din Pădurea Baciului, de la care a început totul! În vârstă de doar șase ani, autorul este martor, alături de mii de clujeni, al staționării unui OZN deasupra Clujului, eveniment înregistrat cu claritate de către Emil Barnea într-o fotografie care va face vâlvă în epocă și, mai apoi, înscriind zona în teritoriul celor mai toride manifestări UFO-iste din țară. Nu întâmplător, lecturile copilului se vor apleca în această direcție, de descoperire a inavuabilului, de decodare a semnelor, a premonițiilor, a presentimentelor de mai târziu, astfel încât, la maturitate, antenele de cronograf al senzaționalului se proliferează, reușind să amușine oamenii dotați cu aceleași calități, de aleși și blestemați ai destinului, de văzători ai nevăzutului: „Peste ani pasiunea a rămas în suflet, în stare latentă. A renăscut, paradoxal, abia aproape de maturitate – la circa treizeci de ani − când, aflat în redacția unei televiziuni naționale de știri, am început să am de‑a face cu fenomene de acest gen, relatate de către cetățeni. Mă prezentam, excitat, peste tot unde oamenii îmi semnalau – prin fotografii, filme sau viu grai – OZN‑uri, case bântuite și alte evenimente inexplicabile. Astfel că, timp de peste două decenii, nu mi‑a scăpat niciun eveniment de acest gen, aflându‑le, cum se zice, la prima «strigare», imediat după ce s‑au petrecut, inclusiv în renumita Pădure a Baciului – dar și în alte locuri din preajma Clujului”.
Fantomele de la Centrul „Gavroche” din cartierul Grigorescu! ne aduc istoria stranie a uneia dintre clădirile emblematice ale Clujului, în trecut, mănăstire de călugărițe, iar în prezent – locaș al copiilor instituționalizați, loc care înregistrează două crime sângeroase − a unei maici, respectiv, după mai bine de un secol, a unei asistente medicale, în care se petreceau fenomene stranii, de la uși trântite, pași auziți pe scări la aparițiile fantomatice ale sufletelor femeilor asasinate aici. Pentru a spori credibilitatea relatărilor, dar și
pentru a oferi un suport științific fenomenelor înregimentate paranormalului, Sorin Grecu va merge acolo însoțit de prof.univ.dr. Adrian Pătruț, președintele Societății Române de Parapsihologie, pentru a culege mărturii de la orfelinii care ajunseseră să doarmă ziua, în vreme ce noaptea erau terifiați de zgomote stranii și de stafii, precum și de la personalul stabilimentului. În finalul relatării sunt amplasate două Post Scriptum-uri ce adâncesc misterul, cel din urmă aparținător unuia dintre paznici, care noaptea „s‑a trezit, la un moment dat, strâns de gât de niște degete nevăzute, întâmplare care l‑a determinat să se prăbușească într‑o cruntă depresie…”. Povestirea situată în proximitate, Alt loc bântuit: sediul Școlii Populare de Arte din Cluj, fostă casă de corecție în perioada imperiului!, aduce istoria unui imobil perceput drept bântuit atât de protagonist, cât și de una dintre profesoarele angajate acolo. Institutul Regal de Corecție din perioada Imperiului Austro‑Ungar poartă pecetea pruncilor morți, în chinuri, între zidurile acesteia, care par acum niște spiriduși puși pe șotii ce turmentează nocturn liniștea stabilimentului.
Una dintre cele mai intense, intrigante și înfri-coșătoare narațiuni este Sub zodia lui Anunnaki. Dotat cu evidente tentacule extrasenzoriale, de captare și decriptare ale paranormalului, în data de 24 iunie 2013, autorul vede, în Noaptea de Sânziene, perioadă fertilă a propagării miraculosului, o făptură spectaculară, decupată parcă dintr-un film suprarealist: „Brusc, pe trotuarul din dreptul bisericii, în sensul meu de mers, am văzut sprijinită de stâlp o ființă ciudată, cu un cap enorm, cioc de vultur și un penaj sub formă de claie de fân. Stătea ghemuită. Fața ei aducea izbitor cu o mască grotescă, maramureșeană”. Condeierul este urmărit de strania arătare, care nu-l doboară, doar îi rânjește sardonic și va afla apoi de la Marius Moga, tămăduitorul și parapsihologul din Alba‑Iulia, că vietatea este „Anunnaki, cel mai teribil reptilian din constelația Orion, creatorul pământenilor în perioada asiro‑babiloniană!”. Întâlnirea marchează amplificarea întâmplărilor paranormale din viața jurnalistului, angrenând, firesc, cunoașterea unor persoane aflate, și ele, sub semnul extrasenzorialului, cum e cazul lui George Vințan, traducătorul Tăblițelor de la Tărtăria, care, în expedițiile sale geologice din Irak, a descoperit numeroase „relicve inscripționate care‑i consemnau prezența”.
„Vizitele” din trecut făcute profesorului Moșoigo rememorează câteva întâmplări încredințate, în proximitatea morții, de către medicul legist și fost director al Institutului de Medicină Legală Cluj, posesor al unui inel dat de Ștefan Báthory, străbunului său, celebru pentru aportul dat în 1972, în cazul morții pictoriței Lucia Piso, „văduva sculptorului Romul Ladea, dar și – în calitate de expert psihiatric − al crimelor comise de Romulus Vereș, temutul criminal în serie, poreclit «Omul cu Ciocanul»”. Acesta mărturisește un episod antedecembrist, temerar, când, în pofida terorii, îi eliberează dizidentei Doina Cornea certificatul medico-legal care atestă cele șaptesprezece leziuni căpătate „de la cei ce‑o «păzeau» la domiciliu”. Întâmplările extraordinare se proliferează alert, aspect anticipat de titlurile narațiunilor: Salvat de o sferă de lumină, în timpul tentativei de sinucidere!, A urmat o iubire incredibilă!, Apariții OZN, ființe reptiliene, omul fără cap, omul‑lup, combustie internă spontană!, OZN‑uri pe cerul comunei Chiochiș – Bistrița‑Năsăud, Satul ridicat pe o veche așezare neolitică, Întâmplare șocantă: un diavol a țâșnit în fața mea… Direct din cafetieră! Ultimele narațiuni sunt puternic spiritualizate, aspect datorat, fără îndoială, soției, Mirela Duma, dragostea din tinerețe redescoperită acum, „femeie de o mare religiozitate și tobă de carte în domeniul biblic”, prezență angelică și scriitoare de vocație, apreciată pentru haikuurile sale și în Japonia.
Franchețea zicerii conferă savoare tomului, iar Sorin Grecu nu cosmetizează realitatea chiar când este vorba despre episoade mai rușinoase, ilare chiar, de devoalare a unor intimități pe care majoritatea le-ar camufla din istoria personală. Sinceritatea nefardată a condeierului se degajă din toate reacțiile sale, înregistrând cu acuratețe, uimire, groază, idolatrie, revelație, furie, frustrare, erotism precar, fantasme, viziuni, confirmări, contestări și multe repudieri. Suntem convinși că volumul Paranormal. Cluj/Transilvania se va impune curând celor care știu să vadă, primind, chiar înainte de lansarea acestuia, la Baia Mare, Premiul Național „Vasile Ienea” pentru publicistica de avangardă.
Daniela SITAR-TĂUT
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (257), octombrie 2024