Împotriva oricărei logici
merg pe marginea străzii
a liniei a punctului a
propriei limitări
nu știu dacă sunt văzut de cineva
din când în când mai fac câte-o mișcare
aparent neașteptată doar cât
să alung monotonia
lipsei de contur
a peisajului în care naufragiez
urmând traiectoria umbrei
copacului călător
(chiar împotriva oricărei logici)
ca un rege nebun fugind din țara minunilor
Metamorfoză
se-ntemeiază firea pe-nmuguriri de funii,
pe triste cheaguri negre dorminde pe butuc;
de va să vină vremea, curând, ca să mă duc,
lumina-mi curmezișă va scăpăta-n nebunii
cu care-am să mă-ncârdui, plecând pe căi ce-apun,
ca să-mpărțim același dreptunghi de humă rece
dospită-n gerul toamnei ce, fadă, ne-o petrece
dinspre mulțimea vidă spre pur-și-simplul Un…
(Auto)portret unidimensional
identitatea ta – partea
cealaltă cum ieși din timp: spațiul. atât.
eventual un nor alb deasupra
(holograma viitoarei inexistențe)
ceasurile vor tăcea. ușile-n urma ta se
vor închide cu foarte
multă precauție
(ceva/cineva scriind pe
lutul propriului trup numele
șarpelui –
cercul perfect)
Condițional-optativ
De-ar mai fi o-ntemeiere
Întru care să te bănui,
Dărui-te-aș fiecărui –
Lacrimă de înviere.
De-ar mai fi o altă fire
Dintru care să te smulg,
Preafrumoaso de demult,
Am sta lumilor privire.
Pentru cine să mai scriu?
Dorul cui să mă mai doară?
Mă adun (a câta oară?)-n
Cercul căruia-i sunt fiu.
George Nina ELIAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 9 (256), septembrie 2024