Fusesem pentru o zi „sub cupola Clujului veșnic”, într-un început de decembrie sec și rece, la reuniunea de toamnă-iarnă a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Prima mea întâlnire de acest fel. Ziua scurtă ne permite puțin timp liber, dar apucăm să fugim în parc la proaspăt-inauguratul Muzeu al Autografelor, un proiect inedit, născut din gândul și din dorința poetului Marcel Mureșeanu. Recunosc, atunci când am auzit prima dată expresia „Muzeul Autografelor”, n-am știut foarte limpede la ce să mă aștept. Am înțeles însă, de cum am intrat în spațiul generos al Centrului de Cultură Urbană „Casino” din Parcul Central al Clujului, că e un edificiu intelectual construit în jurul unei idei: aceea de a realiza nobile decupaje ale personalității și ale creației unor oameni relevanți pentru cultura, știința, literatura momentului. Căci scrisul de mână nu e altceva decât o prelungire firească a gândului și a sufletului. O carte de vizită a scriitorului, o oglindă în care se citește mult mai mult din ceea ce este omul, autorul, dincolo de conținut, dincolo de operă. Am zăbovit pe rând la fiecare exponat, am citit cât s-a putut de mult din ceea ce fiecare autor a selectat pentru a fi pus în ramă: facsimile, transcrieri, prezentări.
Alternate printre autografe, lucrările Suzanei Fântânariu, artist plastic de renume european, cadru universitar al Facultății de Arte a Universității de Vest Timișoara, completează fericit expoziția.
I-am găsit pe rând pe fondatori, marcați discret cu o ștampilă pe pagina scrisă: Ioan-Pavel Azap, Horia Bădescu, Corin Braga, Dumitru Cerna, Domițian Cesereanu, Ruxandra Cesereanu, Mircea A. Diaconu, Grigore Ilisei, Gabriela Lungu, Mihai Măniuțiu, Ioan Moldovan, Marcel Mureșeanu, Sânziana Mureșeanu, Irina Petraș, Ioan Pintea, Ion Pop, Mircea Popa, Constantin Râpă, Ioan Sbârciu, Adrian Țion, Dorel Vișan, George Vulturescu. Lor li se adaugă alte multe nume ale literaturii, ale științei și ale rtei care au intrat firesc în acest proiect. I-am căutat pe maramureșeni și i-am găsit: Delia Muntean, Gheorghe Pârja, Săluc Horvat. De asemenea, pe colaboratorii și pe apropiații Revistei de Cultură Nord Literar: Ion Cristofor, Constantin Cubleșan, Vasile Igna, Viorel Mureșan, Mircea Muthu, Olimpiu Nușfelean, Ovidiu Pecican, Irina Petraș, Ioan Pintea, Mircea Popa, Daniel Săuca, George Vulturescu și atât de mulți alții cu frumoase și înalte gânduri puse pe hârtie. Iată doar câteva dintre ele:
„Poezia a rămas aceeași inutilitate frumoasă, fără de care scopul în sine ajunge un adevărat scop fără sine…!” (Adrian Alui Gheorghe)
„Ascultă cum cântă întâiele brume, / dezmăț de culori e-n copacii ursuji; / acum te poți pierde pe străzi fără nume, / e toamnă nebun de frumoasă la Cluj.” (De iuventute, Horia Bădescu)
„Arta de a supraviețui constă în a reuși să înoți… împotriva curentului!” (Ioan Bolovan)
„Nimic nu înseamnă nimic; abia dacă totul începe să însemne ceva.” (Aurel Codoban)
„De-un timp toți vor să le ghicesc viitorul/dar de fiecare dată uită/că în el se ascunde și moartea.” (Șamanul, Daniel Corbu)
„Și a fost seară. / Și a fost dimineață. / Dar asta a fost demult. / Și o singură dată.” (Facerea lumii, Ion Mureșan)
„Că suntem purtători ai morții noastre din clipa în care ne naștem e o întâmplare care nu pune în umbră, ci potențează condiția noastră de purtători de viață.” (Irina Petraș)
„Românii și-au făcut viața cum au putut, oscilând – atunci când au fost atacați de inamici – între rezistență și conciliere, între luptă și tratative.” (Ioan Aurel Pop)
„Zvonuri confuze, dinspre nord, spre sud – / ce somnoroasă toamnă în mine și în lume! / Doar murmure-n fărâme și șoapte mai aud –, / nu știu dacă-s de frunze ori de nume.” (Cântec simplu, Ion Pop)
Atunci, în acea zi de decembrie, mi-am promis că acele exponate vor ajunge și în Baia Mare. Și-au ajuns la sărbătoarea Revistei de Cultură Nord Literar, prilej pentru numeroșii oaspeți de a vedea autografele, notele și, mai ales, scriitura din condei a 127 de personalități importante ale prezentului.
Odată cu expoziția, primim în dar de la autori și câteva numere din splendidul album dedicat acesteia, apărut la Editura Scriptor, Cluj-Napoca. Un excepțional ghid pentru cei care doresc să afle mai multe informații despre numele cuprinse în expoziție. Odată cu el și gândurile inițiatorilor:
„Să fi fost prin martie, anul trecut, pe o vreme ca într-o zi de visare, răsfoiam cele mult peste o mie de autografe sechestrate parcă în cărțile primite sau salvate din galeriile anticariatelor, când mi-am dat seama dureros că ele ar trebui văzute și de alți ochi și redăruite fără să se piardă. Călătorisem cu ele prin țară, prin câteva licee renumite, în spațiile unor universități, prin bănci și biblioteci și am simțit întotdeauna o originală bucurie. Din clipa în care m-a învăluit credința că acești autori, aproape toți, nu mai făceau umbră pământului, am știut că voi îndrepta, cu «bicisnicile mele puteri», vorba unui sihastru de pe Rarău, frate al meu de alunișuri și zmeurișuri, și spre cei vii. Viziunea a devenit tot mai clară, mi-am imaginat autografele contemporanilor ridicate în tablouri, dezmărginite tocmai prin hotarele lor și lăsate la voia ochiului și a minții. Apoi s-a născut alianța cu ai mei, care nu m-au lăsat singur în aventura Galeriei. Și mai apoi, am început lupta cu OSIM-ul, o instituție bizară, și perioada de persuadare blândă a unui eșalon destul de mare de scriitori, mai ales, fiecare cu habitudinile și cu mirările sale. În cele din urmă, a venit culesul. Greu. Dar pusesem o sămânță bună. Era o greutate care se topea cu fiecare autor câștigat. Marea și definitiva surpriză a fost aceea că entuziasmului meu și celor alor mei s-a adăugat entuziasmul celorlalți, mulți, neașteptat de mulți. Începuse jocul! Paginile se așezau parcă singure între ramele lor, textele se simțeau libere, știind ale cui sunt și-n ce preajmă au ajuns. Se petrecea o minune curată, de fiecare zi, fără ifose. Paginile se organizau într-un întreg, în Fascicula Întâi a Galeriei Muzeului Autografelor din Cluj. M-am oprit la 127. Nu știu de ce. Am adăugat expoziției desenele unei excelente graficiene din Timișoara, cunoscute și-n tabăra plasticienilor europeni: Suzana Fântânariu, un prețios aliat” (Marcel Mureșeanu).
„Cu toată puterea de care mă simt în stare, voi încerca să găsesc, să ridic, cu timpul, o casă a Muzeului, iar până atunci să le dau autografelor itinerarii în spații culturale primitoare. Scriitorilor le vom alătura și nume din alte confrerii vrednice să intre în memoria noastră, de pe cuprinsul țării sau din străinătate. Vom căuta alianțe și ne vom întoarce și la înaintași, umbrele noastre la Masa Tăcerii, și la cărțile lor așezate cu fața la cer. Scaunul Muzeografului își va găsi un loc de cinste, în epicentrul Galeriei.” (prof.univ.dr. Dafin Mureșeanu)
Expoziția a stat trei săptămâni în această vară în holul Palatului Administrativ Baia Mare și, nu o dată, am întâlnit grupuri de oameni veniți special să privească exponatele, semn că demersul nostru și-a atins scopul. Nu e puțin lucru să poți „privi în ochi” prin oglinda scrisului de mână numele mari ale literaturii, ale artei, ale filosofiei și ale științei românești.
Dana BUZURA-GAGNIUC
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024