Recunosc că sunt o drumomană înrăită. Și asta se datorează, de bună seamă, și tatălui meu, profesor de biologie, care, de mică, m-a dus peste tot. Autocarul era a doua mea casă. „Ați stricat copilul”, ne spunea, peste ani, mama, fiindcă singura primogenitură mai că nu s-a născut în mașina în care cei doi părinți, boemi foarte, se preumblau de zor, cu trei căței la bord, prin Europa Centrală.
Așa că în momentul în care prietena și colega mea Ioana Denuț, dirijoarea Corului „Arhanghelii” din Mireșu Mare, m-a rugat să-i facilitez un voiaj cvasireligios în cetatea eternă, n-am putut sta deoparte. Nici rămâne acasă! Eram în toiul pregătirii Proiectului Internațional „Români celebri – Camil Petrescu – inedit, 130 de ani de la naștere”, ediția a III-a, și am decis să amplasez cea de-a cincea acțiune a acestuia, intitulată „Cultură, tradiție și spiritualitate românească în diaspora”, la Roma. Acolo unde Camil se caza la Horia Roman, jurnalist și corespondent la Radio Europa Liberă, martor la căsnicia lui Bacovia cu Agata și se preumbla cu acesta prin muzee. De altfel, în 1942, acesta și-a depus un exemplar din Doctrina substanței la Biblio-teca Apostolică Vaticană. Deși în 2024 se împlinesc 130 de ani de la nașterea scriitorului, niciun for academic, nicio universitate și nici măcar UNITER-ul n-au avut inițiativa de a-l celebra în vreun fel… Rămâne unul dintre cei vitregiți, pe veci, și în postumitate…
Așadar, alături de președinta Asociației Corul „Arhanghelii” din Mireșu Mare, profesoara Ioana Denuț, și de mine, în ipostaza de director al Editurii ACTAEON BOOKS, am dat curs invitației Parohiei Ortodoxe „Sfântul Martin Mărturisitorul” din Roma, păstorită de preotul Petre Aslan. Voiajul a fost pe clasică: Ljubliana-Padova-Bologna-Roma-Assissi-Veneția. Pelerinajul credincioșilor-coriști a început la Basilica Franciscană „Sfânta Maria” din Ljubliana, a continuat cu vizita la Basilica „Sfântul Anton” din Padova, iar în Bologna la Basilica „San Petronio”. Un inopinat concert de pricesne a fost realizat în La Chiesa di San Basilio, biserică ortodoxă de rit slav, cunoscută drept Biserica „Vasile cel Mare”. Corul „Arhanghelii” a fost invitat de către un preot român din Sălaj, care servea acolo să cânte, spre mirarea și încântarea celor prezenți.
În Bologna nu puteam să nu salutăm cea mai veche universitate din Europa, înființată în anul 1088. Și nici campusul actual. Asta e una dintre maniile mele. În fiecare dintre expedițiile mele europene, musai să introduc o vizită la una dintre cele mai celebrissime universități. Chiar dacă nu le-am frecventat, exceptând lectoratul de patru ani de la Universitatea din Bratislava, mă înnebunesc aerul vetust și amintirea celor care și-au purtat pașii pe-acolo. Dacă în vizita anterioară, la Padova, am fost prudenți și ne-am luat bilete din timp, adulmecând urmele lui Nicolaus Copernicus, Galileo Galilei, Carlo Goldoni sau ale stolnicului Cantacuzino, aici m-am luptat poliglot în van să văd Teatrul Anatomic și-am tras cu ochiul, tânjind amarnic, după impozanta bibliotecă, imaginându-mi doar ce-ar putea ascunde. Biletele erau complet epuizate, iar cerbera bibliotecii nu mi-a permis accesul, în pofida ardentei mele jeluiri. M-am îmbătat cu apă rece zicând că am călcat, totuși, pe urmele lui Gratian, Francesco Petrarca, Nicolaus Copernicus, Luigi Galvani, Pier Paolo Pasolini sau Umberto Eco.
După o vizită la Basilica San Petronio și o spițerie din veacul al XIV-lea ce stârnea instante ipohondrii, în Piazza Maggiore am asistat la un fascinant spectacol de dansuri traditionale din sudul Italiei, precum Tarantella, călătorind prin evi. Piazza Maggiore și zona palatului Primăriei își conservă aerul medieval. Nu sunt un patriot de mucava. Și nici pe la biserică nu-s prea dusă, dar săptămâna petrecută alături de mireșeni mi-a stârnit cele mai înalte simțiri întru românitate/latinitate și ortodoxism.
Momentele cultural-religioase, de popularizare a tradițiilor și a obiceiurilor maramureșene s-au derulat pe tot parcursul voiajului spiritual, la bisericile „Vasile cel Mare” din Padova, „San Pietro di Vicoli” din Roma, „Santa Chiara” din Assisi, în fața bazilicii „San Marco” din Veneția și, nu în ultimul rând, în fața Columnei lui Traian. Deplasarea coriștilor a fost facilitată, printr-un proiect, de fostul și actualul primar al localității Mireșu Mare, Ioan Mătieș, una dintre vocile de bază ale „Arhanghelilor”, care nu i-a acompaniat de această dată.
Cea mai densă zi a fost cea dedicată cetății eterne. După o cazare la hotelul unei românce, cu iz antiquité, ne-am îndreptat spre Roma, la Parohia Ortodoxă „Sfântul Martin Mărturisitorul”. Preotul Andrei-Petru Aslan, dirijor el însuși al Coralei „Sfântul Roman Melodul” a Episcopiei Italiei, a apreciat prestația corală a mireșenilor, remarcând aerul angelic al Ioanei care, cu bagheta în mână, se transformă într-un general căruia nimeni nu-i crâcnește. „Arhanghelii” au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie, iar la finalul acesteia au susținut un miniconcert de pricesne pascale, gazdele omenindu-ne cu meniu italienesc, în cantități mioritice însă.
Tot aici am asistat la un curs de cultură și civilizație românească, susținut de către Lucia Ileana Pop, originară din Desești, profesor colaborator al Institutului Limbii Române din București și, totodată la „Instituto Comprensivo Santa Beatrice” din Roma, având parte astfel de un schimb de experiență între copiii din diaspora și cei din Mireșu Mare și Baia Mare. Cu acest prilej, Editura ACTAEON BOOKS a oferit cărți copiilor și enoriașilor din comunitatea românească. Aceștia au primit din partea noastră volumele Jules Verne, Vaporul misterios, Camil Petrescu − Aici se repară ieftin roata norocului și, tot de același autor, Husserl, O introducere în filozofia fenomenologică. Cu acest prilej a fost lansat și cel mai recent număr al revistei de cultură ,,Nord Literar”, publicație parteneră în proiect. După-amiaza s-a încheiat cu o vizită în timp, în Roma antică, la Colosseum, Columna lui Traian, Altarul Patriei, Arcul lui Constantin, Fontana di Trevi, Basilica san Pietro.
La întoarcere, am poposit o jumătate de zi la complexul monahal din Assisi, un loc în care cultura medievală s-a conservat deplin. Oraș de piatră, cu logii împănate de flori, cetatea, străduțele înguste, cafenele și restaurante străvechi pavau drumul înspre Biserica „Sfântului Assisi”, plină de fresce de Giotto, și înspre cea a „Sfintei Chiara”. Fotografiatul era interzis, iar paza strașnică în această direcție. Capela relicvelor, precum și Sala Capitulului adăposteau obiectele rămase de pe urma întemeietorului ordinului franciscan: tunica și cămașa albă de in, capuciul, sandalele, potirul utilizat în ceremoniile liturgice, statutul prim al ordinului și pergamente cu scrieri autografe ale acestuia.
Cântecele patriotice și populare, printre care Măi, române, românaș sau Maramureș, plai cu flori, au fost auzite de numeroșii turiști ai Romei și ai Veneției, peste tot fiind întâmpinați cu aplauze. Momente de autentică spiritualitate și, pentru copii, lecții de latinitate și de românism! Și am constatat, încă o dată, că limba română e una universală. Ziceam cândva că ar fi limba cea mai vorbită în Europa, în sensul că, oriunde mergi, întâlnești conaționali. Cu dramele lor. Fiindcă cel care pleacă nu mai e „acasă” și, revenit în țară, după ani de străinătățuri, nu-și mai găsește locul nici aici. Rămâne un des-țărat, cu suflet biciuit de neadaptare.
Daniela SITAR-TĂUT
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (254-255), iulie-august 2024