Dezrădăcinat
Undeva departe de tot –
mai presus decât
ultimul petec de cer –
prind rădăcini;
stropit de ploile mult prea scurte
ale verii dogoritoare,
devin anomalie vegetală –
singurul din lume
cu rădăcinile în sus,
îmi întind ramurile,
dezrădăcinat de pământ…
Poem pentru iubită
aştept:
să-mi iasă fluturi pe gură,
să-mi crească flori pe umeri,
să-mi curgă vin din ochi
sau cel puţin să-mi apară poeme în miezul palmelor
ca să mi le citeşti tu, iu,
când îmi săruţi buricele degetelor…
Psalm
Cu buze de rouă şoptesc un cuvânt;
Agonizând poemul, adaug un rând,
Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia
Vorbeşte cu Tine. Eu scriu poezia.
Şi port zilnic poveri grele-n frunte
Iar Ţie nu-Ţi pasă, deşi vezi că-s multe,
Mă laşi să zdrobesc în vers agonia,
Să risipesc în pahare adânci poezia.
Şi nu sunt eu cel vrednic să-Ţi vorbesc
Căci ştii bine, Doamne, eu zilnic greşesc,
Dar Tu, paşnic, nu-Ţi reverşi mânia
Şi-mi dai zilnic pâinea şi poezia.
M-ai ales dintre-atâţia să Îţi fiu artist,
De-aceea eu scriu şi sunt veşnic trist,
M-ajuţi, Doamne, să-mi înving mândria
Căci numai TU nu-mi ucizi POEZIA…
Filozofând cu îngerii disperării
Stând de vorbă cu îngerii dulci
ai disperării,
mâncăm mere şi aruncăm cotoarele pe geam
afară din noi…
în jur lumina-i tot mai puţină;
cuvântul Tău, Doamne, tot mai greu;
pe zi ce trece
auzim ţipete ce nu le recunoaştem
ca fiind ale noastre…
cântând pe diferite voci acelaşi cântec,
sfidăm moartea, Doamne,
în încercarea de a răzbi spre Tine,
fără să-Ţi cerem ajutor.
Gelu DRAGOȘ Jr.
Material publicat în revista Nord Literar nr. 5 (252), mai 2024