La Editura Tracus Arte din București a apărut, în 2022, studiul Ruxandrei Cesereanu intitulat Lumi de ficțiune, lumi de realitate. Argumentul cărții se dovedește un elogiu adus povestirii. Înainte de toate, autoarea își exprimă bucuria că omul secolului XXI continuă să fie fascinat de povești. Indiferent de contextul existențial, ele „îmblânzesc lumea noastră, o fac ingurgitabilă sau mărturisesc despre ea și dramele ori tragediile sale”. Indiferent de maniera în care sunt relatate, poveștile au fascinat întotdeauna. Potrivit Ruxandrei Cesereanu, nevoia de a asculta istorisiri constituie o necesitate organică, ceea ce justifică afirmația că „poveștile țin de foame și de sete”. Unora le place să le rostească, în timp ce alții se mulțumesc să se delecteze ascultându-le. Fascinația poveștilor este considerată „una dintre puținele plăceri pe care le mai avem în vremurile de-acum”. Desigur, ideile exprimate nu sunt noi, dar ele sunt în măsură să justifice nevoia acut resimțită de omul modern de a asculta istorii.
Pornind de la asemenea premise, nu este întâmplător faptul că scriitorii asupra cărora se oprește Ruxandra Cesereanu sunt niște mari povestitori. Ei aparțin unor generații diferite, au stiluri variate și, uneori, aparțin unor secole diferite. Mai puțin obișnuit este faptul că, deși miza cărții este povestirea, unii creatori sunt surprinși în ipostaza lor de poeți. După cum mărturisește exegeta, cartea s-a născut din fascinația exercitată de operele autorilor care și-au dat întâlnire în această carte. Pe lângă o serie de romancieri celebri, Ruxandra Cesereanu are meritul de a aduce în fața cititorilor și câțiva scriitori mai puțin cunoscuți cititorilor români.
Lucrarea reunește paisprezece studii publicate pe parcursul unui deceniu în diverse reviste de specialitate, cum ar fi Caietele Echinox, Transilvania și Transylvania Review. După cum o sugerează și titlul, tematica lor vizează două coordonate antitetice. De o parte se găsesc eseurile consacrate unor scriitori care mizează pe crearea unor fascinante lumi ficționale, precum J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis, Marie Darrieusecq, Will Self, Leonid Dimov și Mircea Cărtărescu. De cealaltă parte se află adepții mimesisului tradițional, ai realismului descriptiv sau distopic/antiutopic, precum Sei Shonagon, Franz Werfel, I.D. Sîrbu, Patrick Modiano, Herta Müller, Elfriede Jelinek, Ludmila Ulițkaia. În ciuda titlului, Ruxandra Cesereanu se vede obligată să recunoască și existența unor zone de tranziție între lumile de ficțiune și cele de realitate. Nu trebuie uitat faptul că, deși se găsesc mai aproape de definiția dată romanului de Stendhal, și acestea din urmă sunt tot rodul ficțiunii. Între cele două extreme sunt plasați o serie de autori, precum: T.S. Eliot, Antonio Lobo Antunes, Roberto Bolaño și Andrei Codrescu. Decalajul dintre numărul capitolelor și cel al autorilor investigați se explică prin faptul că mai multe studii sunt dedicate comparațiilor dintre doi sau mai mulți creatori.
Secțiunea consacrată Lumilor de ficțiune se deschide cu un ingenios eseu de literatură comparată intitulat Dialectica fertilitate-sterilitate în „Tărâmul pustiit” și „Cronicile din Narnia”. Ruxandra Cesereanu realizează o interesantă paralelă între poemul canonic al lui T.S. Eliot și cunoscuta scriere a lui C.S. Lewis. Chiar dacă se exprimă în forme literare deosebite (poezie și roman fantasy), cei doi scriitori au fost marcați de crizele provocate de cele două războaie mondiale și de schimbările urmate de acestea. În viziunea exegetei, ceea ce unește aceste creații în aparență extrem de diferite este „dialectica fertilitate-sterilitate, definitorie atât în capodopera lui Eliot, cât și în Cronicile narniene”.
Cel de-al doilea studiu al cărții abordează „Complexul fantasy” și Lecția de magistru a lui Tolkien. În acest sens, sunt comentate două lucrări de referință semnate de reputatul prozator, Hobbitul și Stăpânul inelelor. În ultimul timp, literatura fantasy s-a bucurat de un prestigiu deosebit și în rândul cititorilor români. Pe lângă numărul impresionant al traducerilor, au apărut tot mai multe creații autohtone de certă valoare. În plus, au început să vadă lumina tiparului și câteva importante lucrări teoretice consacrate genului. Nu întâmplător, Ruxandra Cesereanu trimite frecvent la cartea lui Marius Conkan, Portalul și lumile secundare. Tipologii ale spațiului în literatura fantasy. Exegeta remarcă succesul literaturii fantasy, vogă la care au contribuit în mod decisiv trei autori de marcă: J.R.R. Tolkien, C.S. Lewis și J.K. Rowling. Seria este întregită cu Poveste fără sfârșit, capodopera lui Michael Ende. Autoarea atrage atenția asupra existenței unui „complex fantasy” în măsură să influențeze comportamente și să creeze un întreg șir de imitatori. Este vorba despre o literatură care propune o realitate alternativă, compensatorie, având un important rol terapeutic. Ruxandra Cesereanu identifică în epopeile fantasy o serie de nuclee epice în măsură să îl transpună pe cititor într-o lume a fanteziei ferită de brutalitatea realității cotidiene. „Complexul fantasy”, refugiul în imaginar s-au născut ca o reacție compensatorie la demitizarea valorilor tradiționale. Parcurgând o bogată bibliografie, eseista comentează ideile teoretice ale lui Tolkien. Acesta remarcă setea de aventură și de mister a omului modern, ceea ce favorizează nevoia de re-vrăjire a lumii și atracția pentru lumile paralele. Autoarea nu își propune să definească genul fantasy, dar simte nevoia creionării unor nuanțe. Literatura fantasy – remarcă Ruxandra Cesereanu – „generează o Lume Secundară, care își are realitatea ei independentă și care se opune Lumii Primare comune, obișnuite”.
După un bogat preambul teoretic, atenția exegetei se oprește la două personaje importante din creația lui Tolkien. Este vorba despre Bilbo Bangs din Hobbitul și de Sam Gamgee din Stăpânul inelelor. Poveștile stimulează imaginația și îndeamnă la aventură și la călătorii inițiatice. Cititoarea atentă identifică în romanul lui Tolkien o serie de secvențe-cheie în care vede însăși esența literaturii fantasy. Potrivit romancierului, „poveștile și istoriile bune (pozitive) sunt ușor de relatat și sfârșesc rapid (când sunt istorisite), în timp ce poveștile întunecate durează mult (oral), ele fiind cele care fac, de obicei, deliciul ceremoniilor narative”. Având în vedere călătoria inițiatică a eroului și utilizarea uneltelor magice, considerăm că ar fi fost profitabilă și o paralelă cu basmul. Până la urmă, prin proiecția în feeric și în miraculos, literatura fantasy este o formă de basm modern, adaptată la sensibilitatea cititorului de azi. Pe tot parcursul comentariului, autoarea pledează pentru îmblânzirea (mântuirea) prin povestire. În anii ʼ50 ai veacului trecut, când omenirea se confrunta cu iminența unui război atomic, Mircea Eliade vorbea despre funcția soteriologică a artei și propunea salvarea omenirii prin artă. Cât de actual se dovedește și azi mesajul scriitorului!
„Complexul fantasy” este urmărit apoi în trilogia Stăpânul inelelor prin intermediul lui Sam Gamgee, un alt personaj fascinat de lumea mirifică a poveștilor. Dar Ruxandra Cesereanu identifică în roman și un „complex al realității”, caracterizat prin apetența pentru o realitate care refuză imixtiunea imaginarului. Comentariul insistă pe fragmentele teoretice ale romanului și circumscrie viziunea prozatorului despre povestire.
Ruxandra Cesereanu are meritul de a aduce în centrul interesului și o serie de scriitori mai puțin cunoscuți de cititorii români, precum portughezul António Lobo Antumes, comparat adesea cu nume sonore, precum Saramago, Faulkner, Hemingway, Woolf, Lowry, Céline sau Dos Passos. Investigația reconstituie cele trei etape majore din activitatea prozatorului, marcate de tot atâtea tipuri de roman: autobiografic, polifonic și poetic. Exegeta comentează șase dintre romanele scriitorului, lucrări reprezentative privind universul său epic, în centrul căruia se găsește istoria și politica Portugaliei demitizate în secolul al XX-lea.
Un alt creator mai puțin cunoscut este chilianul Roberto Bolaño, autor tradus la noi cu trilogia 2666, în 2016, și cu Detectivii sălbatici, în 2013. Cele două creații sunt considerate niște „romane magistrale”, care „propun diverse variante de questa”. Exegeta remarcă structura lor „arcimboldiană (compozită) și anamorfotică” și identifică în ele o serie de influențe din Homer, Dante, Joyce, Borges și Cortázar.
Atenție merită și paginile dense consacrate scriitorilor români: Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu și I.D. Sîrbu. Fiecărui autor i se consacră un studiu solid, bazat pe o lectură atentă și o bogată bibliografie. Cartea se impune printr-o documentare migăloasă, prin originalitatea și profunzimea analizelor și prin capacitatea de sinteză a exegetei. În plus, din lucrare răzbate din plin pasiunea Ruxandrei Cesereanu pentru lumile ficționale.
Gheorghe GLODEANU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 4 (251), aprilie 2024