Râu fără nume
Stam ghemuită pe un vârf de drum
ce cobora și-n spatele
și-n urma mea, dar eu
voiam să urc.
Doi sori vedeam acum,
la capete de drum,
și nu știam din care parte
se făcuse ziuă,
de unde începusem lungul drum,
pod arcuit peste un
râu fără nume.
Zăvorâtă eram, adunată în mine,
de o parte și alta – nimic,
cețuri, vânturi, opace destine.
Zadarnic privirea îmi căuta
vreun perete de munte –
în spațiul deschis dintre lumi,
eram cuvântul
ce-l spulberă vântul.
Aritmetica întoarcerii
Culorile depărtării mă îmbracă
în nuanțe nedefinite,
ca o haină a singurătății.
Așteptări mă împovărează.
Flămânde dorințe în
necunoscutul plecărilor
ca în neîncercatele iubiri.
Cărări voi bătători, cu tălpi de durere
spre curbura orizontului –
dulce împreunare a rotundului.
Toate șoaptele lumii vor fi muzica
durerilor veștejite, când uimirea
celor nevăzute până atunci
bezmetic va vâltori sângele,
precum neistovitele aripi de păsări
văzduhul.
Mister peste mister,
înscris în sânge,
în aritmetica întoarcerii,
ca secretele zeilor
în vechile inscripții
îngropate-n tăcerea piramidelor.
Ochiul care-a văzut
Zei mici, zei de carton,
ne străjuiesc ziua.
Se mută în noi, fărâme
în rugăciunea din zori,
în care-ncap doar
jumătăți de gânduri.
Plăti-vom talantul
șlefuitorului de vorbe
ce ști-va ziua s-o transforme-n
sărbătoare, reînvățând jertfa,
și îndoiala va fi doar o
rămășiță a Cinei uitate
de tainicii meseni.
Ar fi trebuit să știm că-n
spatele ușii a stat Ochiul
care-a văzut.
Cântecul zilei e recviemul
mereu născându-se din curgerea
unui timp răstignit.
Tăceri ascunse
Eram pregătită, fără să știu,
pentru o altfel de iubire.
Zorii se ascundeau, parcă voit,
lăsându-mă în noaptea prelungă.
Îmi ofereau, în schimb,
dumnezeiescul cântec de privighetoare,
ce-mi vindeca veștezirea de sine
și, ca o apă vie, îmi picura în suflet
dor de veșnicie.
Mă dezbrăcam de cuvintele moarte,
fructe necoapte, mirosind a pământ.
Cine culege-va rodu-mplinit,
rostuit în arderea mare?
Răbdare – tăcerile, ascunse
între cuvinte, cer ascultare!
Cântecul lor e
cântec de privighetoare.
Rodica DRAGOMIR
Material publicat în revista Nord Literar nr. 3 (250), martie 2024