Inimi de lemn
Pe tabla de șah
doar nebunul
mai știe
că e frate de sevă
cu toate piesele
Sub vopseaua albă sau neagră
bat aceleași inimi de lemn
noduroase și surde
tăiate dintr-un singur trunchi
Doar nebunul
își mai amintește pădurea
și soarele tremurând
printre frunze
caută în fiecare piesă
inelele ascunse ale copacului
Regele poartă coroana uitării
și vanitatea în haine strălucitoare
turnurile apără hotare
care n-au existat vreodată
dăltuite de mână străină
Tobele bat chemare
cerând tribut de pioni
lorzii războiului jubilează
Dând din colț în colț
doar nebunul
mai râde
văzând clar adevărul
Nu există tabere
doar lemn însetat de lumină
Flaviu Claudiu MIHALI
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (272), ianuarie 2026