Povești din orașul de sub Dealul Florilor
E nedrept, e obositor și demoralizator să vezi cum, lună de lună, culturii i se tot taie din banii și așa puțini, ca și cum cinic ai tăia crengile și ramurile pădurii, ca și cum ai vrea să-i seci izvoarele… că te și miri cum de mai rămâne vie, neuscată, nepărăsită. Și te întrebi: Câtă și până unde poate să fie austeritatea? Ce limite ar trebui să atingem ca să se înțeleagă cât de tare a ajuns cuțitul la os, cât de săracă e cultura? Mi se pare că nu sunt deloc-deloc originală, că repet vorbe banale și trăiesc sentimente la second-hand vorbind despre limite și limitări, despre arabescuri financiare aiuritoare, despre proiecte suspendate pe rafturi de neatins, spre care privim cu coada ochiului, sperând că le vom coborî cândva în realitate. Austeritatea a venit ca o aripă întunecată și a atins tot ce se putea: de la publicații la proiecte, de la salarii la evenimente, de la bugete de supraviețuire la bugete se subsupraviețuire care se apropie vertiginos de zero.
Și totuși, există un CEVA care nu poate fi atins de austeritate și acel ceva se cheamă creație, condei, mica sau marea solidaritate a acelor grupuri de oameni care, dacă au inspirație, fac lucruri. Cu bani puțini, iar uneori fără bani. Iar toamna aceasta a fost nebun de frumoasă și de bogată în orașul de sub Dealul Florilor, unde a fost o adevărată efervescență culturală, o splendidă avalanșă de evenimente diverse: conferințe și simpozioane, care au reunit sute de oameni în amfiteatrele orașului, cenacluri, dialoguri culturale, lansări de carte, expoziții, vernisaje. Ca o dovadă că, întotdeauna în vremuri grele, creația vine să contrabalanseze întunericul.
„Arhitectura hermeneutică recuperatoare” a lui Ion Dur
Toamna la Baia Mare are parfum de dialoguri culturale esențiale, de întâlniri cu prieteni fundamentali. Așa a fost întâlnirea cu prof.univ.dr. Ion Dur, unul dintre stâlpii Școlii Doctorale de Filosofie de la Baia Mare, derulată sub genericul „Cartea care te întregește”.
„Descos și țes” spune Ion Dur, citându-l pe Dinu Flămând în prefața volumului Arheologie hermeneutică recuperatoare. Vremuri și creație, vină și iertare”, apărut la Editura Limes (Cluj-Napoca), lansat la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare.
Trei vorbitori avizați au fost prezenți alături de autor. Trei maniere de lectură, trei stiluri de receptare și de abordare critică ale acestui volum extrem de dens, extrem de curajos. Dacă dr. Teodor Ardelean a venit cu o abordare holistică a contextului social și istoric în care au trăit și au creat filosofii cercetați de autor, conf.univ.dr. Florian Roatiș a prezentat volumul cu acribia-i binecunoscută, cu un accentuat simț al detaliului istoric și biografic. Prof.dr. Delia Muntean a prezentat volumul din perspectiva unei critici literare profunde asupra eseului filosofic de înalt rafinament. „Asemenea celorlalte lucrări semnate de Ion Dur, și aceasta pune în armonie sobrietatea și rigoarea academice cu suplețea și rafinamentul eseului liber. Nu lipsesc nota polemică, ironia, recunoașterea sinceră a dificultăților ivite în cercetare și asumarea (identificabilă, de pildă, în modul cum încearcă să dezlege echivocul unor comportamente). Textele sale au, de aceea, nerv, ele sunt vii (precum reînvie și figurile umane de care se ocupă), aduc faptele trecutului aproape de noi, ca și cum nu i-ar fi încheiată lucrarea. Nici nu este, de fapt. Mai mult, le transformă în prilej de meditație, de revizitare și cumpănire pe cont propriu. Poate că aici s-ar cuveni să căutăm miza scrisului său: contează atât abordarea onestă, bogăția, ineditul informațiilor, cât și «rezonanța» demersului în lăuntrul cititorului.” (Delia Muntean)
Evenimentul a fost organizat grație parteneriatului dintre Revista de Cultură Nord Literar, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord, Baia Mare a Universității Tehnice din Cluj-Napoca și Editura Limes și a fost moderat de dr. Dana Buzura-Gagniuc.
Cenaclul „Rivulus Dominarum” – întâlnire la ceas de seară
Există un sentiment al sălilor pline, al cuvintelor care ating ținta, al energiei nerisipite. L-am simțit cu toții din plin la acea întâlnire la ceas de seară a Cenaclului „Rivulus Dominarum” al Revistei de Cultură Nord Literar, petrecută joi, 20 noiembrie, în generosul spațiu al Muzeului de Mineralogie „Victor Gorduza” din Baia Mare.
Ne-am revăzut după un răgaz mai lung și-am recuperat în lectură, în dialog, în muzică, în emoție. Un program bogat, pe gustul tuturor iubitorilor de literatură: de la evocarea lui Augustin Cozmuța, critic literar, eseist și jurnalist plecat dintre noi în urmă cu zece ani, până la lecturi inedite din creația Mihaelei Ganța și a lui Ștefan Florian ori la emoția momentelor muzicale oferite de copiii de la Clasa de Canto Muzică Ușoară a Școlii Populare de Artă, coordonați de
prof. Codruța Lupșe. Au fost alături de noi scriitori și oameni de cultură, universitari, studenți și iubitori de literatură.
Personalitatea lui Augustin Cozmuța a fost evocată de conf.univ.dr. Florian Roatiș, care a adus pe tapet opera și preocupările acestuia. Jurnaliștii Gheorghe Pârja și Dana Buzura-Gagniuc au amintit momente interesante din perioada de excelență a presei scrise maramureșene, când au fost colegi de redacție la cotidianul Graiul Maramureșului cu Augustin Cozmuța. Emoționantă a fost evocarea soției sale, Ileana Cozmuța.
Momentul de lectură al artistului plastic Mihaela Ganța, care pregătește cea de-a treia carte, a oferit publicului texte scrise într-un stil recognoscibil, de data aceasta, într-un ton mai optimist în comparație cu cele anterioare.
Ștefan Florian, filolog și actor, este un personaj complex atât din perspectivă literară, cât și din cea a interpretării. Lectura textului său a fost savurată de public. N-au lipsit discuțiile, analizele textelor prezentate și sugestiile pentru autorii care au citit. Contrapunctul muzical a fost oferit de talentații copii coordonați de prof. Codruța Lupșe, care au cântat doar piese românești.
Am plecat de la această întâlnire îmbogățiți spiritual: publicul a ascultat lecturi de calitate și muzică bună, autorii au primit recomandări utile, iar noi, organizatorii, simțim că de aici se vor naște cărți bune. Emoția, starea, dialogul cultural, solidaritatea intelectuală – toate au fost la temperaturi înalte.
Cenaclul eminescienilor
După-amiezi de cenaclu, ore de poveste cu generația foarte tânără, cu acei adolescenți care caută, întreabă, privesc, ascultă, scriu, propun… Ore adânci, scurse prea repede și parcă fără noi, ca și cum ceasul s-ar prelinge peste marginea mesei și povestea ne-ar fi înghițit cu totul în inima ei.
În fiecare an, întâlnirea de dinainte de 1 Decembrie cu profesorii și cu elevii din Cenaclul „Voci eminesciene” al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare are o nuanță obligatorie și atât de firească de patriotism. Originală ideea prof.dr. Monica D. Cândea de a ne provoca pe toți să vorbim despre un loc din România, verificându-ne cunoștințele despre zone spectaculoase din țară. Astfel, dialogurile s-au deschis în evantai: de la poezia patriotică românească romantică la tradițiile noastre și la ce-a mai rămas din ele; de la satul românesc vechi la urbanizarea mediului rural.
Se cristalizează un grup de copii talentați, curioși, implicați, dornici să scrie, să cerceteze, să vorbească despre rădăcini, aici în acest nucleu eminescian mereu viu, mereu aprins. Au recitat, au cântat (de fapt, am cântat cu toții) sub bagheta profesoarei Alina Mirela Bîrsan.
La următoarea întâlnire, vom asculta creațiile lor pe tema care le-a fost propusă de Nord Literar: un dialog între personajele Adevărul, Minciuna, Sinceritatea. Alături de Cenaclul „Voci eminesciene” au fost, ca de fiecare dată, oamenii „Nordului”.
O monografie cu parfum de sărbătoare
Evenimentele sătești, săvârșite în zi de sărbătoare, au un parfum care nu se poate nici descrie, nici imita. El există sau nu. În lumea satului, printre oamenii care încă mai cunosc și mai respectă rânduielile, nu poți să fii decât adevărat. Cu tandru parfum de amintiri, cu energie caldă și cu început de lacrimi în colțul ochilor a fost evenimentul de la Ciolt, când satul întreg a venit să-și vadă, să-și asculte și să-și primească povestea spusă la lansarea volumului Monografia satului chiorean Ciolt (autor Ioan Marchiș), apărut la Editura Casa Cărților din Baia Mare, în toamna acestui an.
Volumul lui Ioan Marchiș este important prin complexitate, prin originalitate, prin esențializarea în cuprinsul său a poveștilor încărcate de detalii și de informații interesante ale tuturor familiilor din sat, ceea ce a însemnat o muncă de documentare extrem de riguroasă, întinsă pe parcursul multor ani. O parte dintre istoriile regăsite în acest volum, de curând premiat la concursul „Cărțile Anului”, organizat de Revista de Cultură Nord Literar, sunt subiecte inedite, regăsite în caietele și notele unor locuitori ai satului, care oricând se pot converti în scenarii de film. Povestea șederii prințului Carol în Ciolt, în 1919, reprezintă nota de rezistență a monografiei.
Despre carte și despre autor au vorbit editorul Flaviu Claudiu Mihali, primarul orașului Șomcuta Mare, Gheorghe Buda, managerul Revistei de Cultură Nord Literar, dr. Dana Buzura-Gagniuc, prof.dr. Valeria Bilț, poetul Iacob Oniga, etnologul Pamfil Bilțiu. Evenimentul, moderat de col. Ioan Bota, desfășurat într-un splendid decor de toamnă la Căminul Cultural din Ciolt, a reunit întreaga comunitate, precum și invitați și artiști locali care au încălzit atmosfera unei după-amiezi de toamnă târzie.
Trei volume, o singură autoare: Terezia Filip
Un adevărat maraton literar, dimpreună cu o mare de oameni, a fost evenimentul din 12 noiembrie de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, la lansarea celor trei cărți ale prof.dr. Terezia Filip: Orbita epicului, Orbita liricului și Poeme tereziene.
Terezia Filip, critic literar cunoscut, exeget profund al operei lui Mihai Eminescu și a lui Nichita Stănescu, a ales să vină și cu un volum de poezii. Poeziile sale sunt mărturii și mărturisiri, senti-mente și imagini care relevă profilul sensibilității autoarei, despre creația căreia au vorbit oameni de cultură remarcabili ai Maramureșului: prof.univ.dr. Cornel Munteanu – prefațatorul volumului Orbita epicului, conf.univ.dr. Gheorghe Mihai Bârlea, prof.dr. Ioan Dorel Todea, Silviu Hodiș, George Nicoară, Alina Lemnean. Evenimentul a fost moderat de dr. Teodor Ardelean, managerul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. N-au lipsit momentele poetice, susținute de actorul Adrian Voichițescu Andrei și cele muzicale, susținute de rapsodul Iov Martin.
Poveștile din „camera bună” a Maramureșului
Sala de conferințe a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare a fost gazda lansării cărții Țesând povești. Istorii de viață în camera bună maramureșeană a cercetătoarei Anamaria Iuga. Acest volum, apărut de curând la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, reprezintă un demers relevant din multiple perspective: aceea a complexității cercetării, a terenului făcut acolo, la firul ierbii, în dialoguri profunde cu oamenii din satele Maramureșului Voievodal, precum și din perspectiva scriiturii sensibile, elegante, pline de emoție, cu un accentuat resort antropologic. Să nu uităm că autoarea are o cunoscută descendență literară, fiind fiica poetului Dumitru Iuga și a etnologului Georgeta Iuga. Vorbim așadar despre o carte vie, cu poveste și cu emoție, cu oameni bucuroși de oaspeți, care-și pun sufletul în palmă, deschizând ușa camerei bune din casa lor tradițională și, prin aceasta, relevă o binecunoscută nuanță a psihologiei maramureșeanului autentic.
Autoarea recunoaște că, prin această cercetare, prin studiul covoarelor satelor din Maramureșul Voievodal, parcurge o Golgotă a cunoașterii de sine. Ce poate fi mai frumos și mai fericitor pentru fata născută într-o familie de intelectuali de fibră aici, în Maramureș, care a devenit cercetător la Muzeul Național al Țăranului Român și a dus cu ea la București o parte dintre obiectele tradiționale, vechi de acasă? Și care, după finalizarea studiilor doctorale, a scris o carte despre covoarele Maramureșului. „Mi-e dor de moroșencele harnice pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor. O parte dintre aceste femei nu am cum să le întâlnesc… S-au dus, poate cu un covor sub braț, să-și întâlnească strămoșii” – spune ea.
În demersul riguros din perspectivă științifică, autoarea a inserat detalii care relevă filosofia de viață a țăranului maramureșean încă trăitor în mediul rural, dar și a celui care a ales să plece în afara țării. Cartea devine astfel un mesager care vorbește despre rădăcini și despre firele văzute și nevăzute care construiesc un neam, o lume. Un fir roșu străbate această carte: sufletul țăranului, al omului simplu, care nu face lucruri fără sens. Totul are o rânduială, o semnificație, o matematică spirituală, o ancorare în credință și o înveșmântare într-o inconștientă, dar atât de puternică demnitate.
Lansarea acestui volum a fost parte a Conferinței Anuale „Patrimoniu și Comunitate” orga-nizate de Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, un eveniment devenit brand, care aduce laolaltă oameni din țară și din străinătate preocupați de tezaurizarea și promovarea valorilor culturii tradiționale românești.
„Păzitoarea seminței”
La sculptorul Ioan Marchiș există o voluptate a simplității la care se ajunge greu, doar după ce ți-ai săvârșit vămile cunoașterii, după ce ți-ai înțeles rădăcinile și începuturile, după ce ai urcat treptele obligatorii ale creației, după ce ai deschis, parcurs, rânduit simboluri, sensuri, forme, spații.
Asta simt de fiecare dată când mă întâlnesc cu creația sa, cu cercetările sale, cu șarmantul său discurs din care nu mai vrei să pleci. I-am privit creațiile și i-am ascultat cuvintele pline de zvâc și de sens la vernisajul expoziției sale „Păzitoarea seminței” de la Muzeul de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”. „Eu lucrez cu materia ca și cum ar fi un rest de cosmos străvechi. Eu nu sculptez obiecte. Eu sculptez direcții ale privirii. «Păzitoarea seminței» aparține acestei memorii verticale: ea conservă, adună, ține lumina și întunericul într-o singură respirație” – spune Ioan Marchiș. A fost o seară de pus pe raftul de sus. Și o mare de oameni la vernisaj, ca un semn bun pentru frumusețea prieteniei întru artă, întru creație, întru cuvânt.
Întâlnire cu Daniel Cristea-Enache – work in progress
Un privilegiu pentru lumea literară a Nordului și pentru studenții filologi din cadrul Centrului Universitar Baia Mare a Universității Tehnice din Cluj Napoca a fost workshopul „Istoria literaturii române de la începuturi – work in progress”.
Invitați au fost criticul și istoricul literar Daniel Cristea-Enache, prof.univ.dr. Gheorghe Glodeanu și prof.univ.dr. Cornel Munteanu, iar moderatori:
conf.univ.dr. Anamaria Fălăuș – decan al Facultății de Litere din Baia Mare și lector dr. Ioana Bud. A fost o bucurie a întâlnirii și-a dialogului într-un amfiteatru care s-a dovedit neîncăpător.
Un sfert de veac de filosofie în Nord
Și-a fost un sfert de veac de Filosofie la Baia Mare. Și-a fost o manifestare academică de înaltă ținută, care a reunit profesori universitari, cercetători și personalități consacrate ale filosofiei românești.
Conferința „25 de ani de Filosofie la Baia Mare”, desfășurată în 26-27 noiembrie, a fost organizată de Facultatea de Litere a Centrului Universitar Nord a Universității Tehnice din Cluj Napoca. Au fost două zile intense, cu o temperatură înaltă a dialogului, a comunicării, a dezbaterii, ca o confirmare a tradiției întru filosofie a acestui spațiu.
Dana BUZURA-GAGNIUC
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (270-271), noiembrie-decembrie 2025