Joi, 23 octombrie a.c., la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a avut loc o întâlnire inedită și emoționantă, ce a reunit reprezentanți de seamă ai culturii române din Serbia și importanți scriitori români. Momentul central al evenimentului a fost lansarea volumului De veghe la hotarul limbii române (Editura Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, colecția „Cercetări”, 2025, Zrenian, Serbia) al Deliei Muntean, o lucrare necesară și valoroasă asupra literaturii române din Banatul sârbesc, prilej cu care s-a construit o prolifică atmosferă de discuții.
Întâmpinați de președinta Filialei Cluj a USR, Irina Petraș, și de fiica acesteia, artista și scriitoarea Laura Poantă, s-au adunat în jurul mesei încărcate de cărți și reviste oameni de cultură de-ai locului: Ion Pop, Vasile Igna, Horea Bădescu, Ion Mureșan, Adrian Popescu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Ana Herța, Liviu Mircea, Cătălina Soare-Hull, Rodica Marian, Romulus Moldovan, Emilia Poenaru Moldovan, Elena Abrudan, Eugen Cojocaru, Ștefan Aurel Drăgan, Dan Octavian Breaz, precum și oaspeți: Nicu Ciobanu, Todor Doru Ursu, Diana Ocolișan (Serbia),Viorel Mureșan (Sălaj), George Vulturescu (Satu Mare), Elena Cărăușan, Valeria Bilț, Nicolae Scheianu și membrii redacției revistei Nord Literar: Dana Buzura-Gagniuc, Delia Muntean, Raluca Hășmășan, Flaviu Claudiu Mihali (Baia Mare).
Discuțiile despre volumul Deliei Muntean au fost precedate de cuvintele invitaților din Serbia, care au adus în fața audienței un emoționant și lămuritor „dosar de identitate” – cum bine a subliniat Irina Petraș. Todor Doru Ursu (directorul Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina – înființat în martie 2008) a prezentat activitatea instituției pe care o conduce, relevând rolul important al acesteia în concentrarea și solidarizarea forțelor reprezentante ale culturii românilor din Banatul sârbesc, fiind un cadru instituționalizat propice pentru susținerea acestora. Nicu Ciobanu (directorul Editurii ICRV) a stârnit curiozitatea și a atins corzile sensibile ale celor prezenți prin întrebări precum: „Cine sunt românii din Serbia?”, „Ce este minoritarul român?”. Relevând frustranta și permanenta goană a aces-tora după confirmarea identității, Nicu Ciobanu a apăsat clapele dureroase ale instrumentului interior de acordare la origini și la limba maternă, afirmând că minoritarul „poate fi totul sau nimic, într-o continuă căutare și confirmare a sinelui, poate fi o virgulă jenantă în context social ori un rău necesar”. A ară-tat eforturile constante ale scriitorilor români din Serbia de a se salva din anonimat prin diverse proiecte, prin înființarea de institute și teatre, prin editarea de cărți în limba română, prin alegerea de a scrie în limba română. Un relevant „moment identitar românesc”, intervenția lui Nicu Ciobanu a impresionat prin mesaj, prin patosul susținerii cauzei românilor din Serbia: „Scrisul românilor din Banatul sârbesc este un fascinant proiect al unei populații dezrădăcinate”. Acești scriitori au simțit visceral nevoia de a fi „prezenți”, iar această literatură este importantă, întâi de toate, prin „miracolul de a rezista”. „Sunt scriitori care au ales limba maternă, chiar și cu riscul de a se pierde în anonimat”.
Trecerea la prezentarea volumului De veghe la hotarul limbii române a fost făcută într-o notă de adâncă prețuire și de respect de către Nicu Ciobanu: „Vine cineva din afara spațiului – Delia Muntean, un critic literar apreciat în România – te cunoaște, te apreciază, te prezintă… Ne-a onorat această carte”. Autoarea volumului a subliniat faptul că o primă dificultate a fost procurarea cărților scriitorilor români din Serbia, întrucât acestea nu se găsesc pe piața românească. O altă provocare mărturisită de exegetă a fost aceea de a se strădui să-i privească și să-i asculte cu deferență, să le înțeleagă mesajul care, în multe cazuri, este mai important decât realizarea estetică a discursului creator: „Am încercat să surprind ceea ce ei simt înăuntrul lor, să aduc în fața cititorilor «cartea lor lăuntrică» (…). Legământul lor estetic este, în egală măsură, unul etic. (…) Pentru ei, «acasă», «limbă», «a visa», «pâine», «țară» înseamnă altceva decât pentru noi. Dorința creatorilor români din Serbia de a face parte din literatura română e absolut firească, nu e un capriciu. Vor să simtă că fac parte din conștiința culturală a țării în a cărei limbă scriu”.
Reacțiile celor prezenți au fost de recunoaștere a imensei munci de documentare, a abordării critice riguroase și a necesității unei astfel de lucrări. Mircea Popa: „Văd în această carte un moment istoric. Acesta este un moment de cunoaștere reciprocă, o sărbătoare de suflet”. George Vulturescu a punctat, de asemenea, problema difuzării cărții acestor scriitori, mulți dintre ei fiind „egali cu poeții noștri din România”. Irina Petraș a remarcat faptul că, „cincisprezece ani, acești oameni au adunat o arhivă extraordinară”.
Discuțiile au atins și aspecte referitoare la nivelul la care ar trebui judecați scriitorii români din Serbia din punct de vedere estetic, la necesitatea unei receptări axiologice de referință ori la chestiunea dacă li se poate aplica același criteriu valoric precum scriitorilor din România.
Concluzia pertinentă a fost formulată de către Ion Pop: „Prin acest volum și cele care vor urma, Delia Muntean este în stare să dea imaginea necesară literaturii românilor din Voivodina în contextul întregii literaturi române”.
Raluca HĂȘMĂȘAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025