De peste două decenii, primesc revista Lumină Lină, din New York, grație prieteniei cu arhitectul ei, teologul, poetul, profesorul Theodor Damian. Recentul număr a venit cu o cifră rotundă, aniversară: treizeci de ani de la apariție! Am avut șansa să-l întâlnesc pe cutezătorul acestui proiect la un seminar de la Mănăstirea Bârsana, de unde a început o prietenie peste ani. Despre activitatea temeinică a domnului Damian cunoșteam câte ceva de la prietenii mei din Botoșani, unde poetul și teologul își are obârșia. În ultima vreme, am comunicat prin scris, dar și prin vizite prietenești. El a venit în Maramureș, eu, împreună cu Viorica și Horațiu, i-am trecut pragul casei din cartierul Astoria, din marea metropolă americană. De neuitat rămâne șezătoarea literară din sala socială a bisericii. Unde am întâlnit și persoane din Maramureș.
Revista apare sub egida Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, întemeiat de preotul Damian și soția lui, Claudia. Atunci au luat ființă Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și Cenaclul literar „Mihai Eminescu”. După model occidental, au adoptat practica editării unui buletin săptămânal cu profil liturgic-catehetic sau teologic-spiritual, precum și literar. De aici a izvorât revista Lumină Lină (Gracious Light), o publicație în limba română, cu texte și în engleză, indicând și limba contextului în care apare. Numărul aniversar este dens, ca de obicei, cu articole de teologie, eseuri pe tema exilului, despre poezia religioasă. Constantă este rubrica „Eminesciana”. Pe spații largi se desfată cărțile în agora, comentate de nume consacrate ale criticii literare: Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Ion Dur, Gabriela Păsărin, Theodor Damian.
Aici, cu sfială, fac un popas subiectiv, aducând mulțumiri profesorului meu de literatură, Ion Haineș, care s-a apropiat de volumul meu de poezii Cartea din Valea Mătrăgunii, semnat de fostul lui student Gheorghe Pârja. Adică eu. Așa am ajuns de poveste la New York și în alte țări. La capitolul „Universalia” sunt poeți din Turcia și din România, traduși în limba engleză. Băimăreanca Nicole Smith, stabilită peste ocean, scrie despre aniversarea semnificativă: treizeci de ani de la apariția revistei, cinstită la ședința Cenaclului literar „Mihai Eminescu”. Cărturarul Theodor Damian a reușit o îmbinare armonioasă a trei dimensiuni: teologică, literară și de viață comunitară, ce dau revistei o identitate distinctă, foarte rar duplicată în diaspora și aproape deloc în țară, cum mărturisea fondatorul.
În numărul aniversar, directorul publicației precizează: „Intenția esențială a publicării revistei a fost mereu aceea de a promova cultura română aici, în diaspora în care trăim, de a dezvolta în conștiința românilor ideea apartenenței la neamul și limba română, cu toate valorile sale multimilenare, de a avea o punte de legătură între cultura de acasă și cea a românilor americani, în așa fel încât să se elimine falsa presupoziție că ar exista două sau mai multe culturi românești”. Cum ar putea românii din țară să știe despre evenimentele care marchează noua viață a românilor din New York? Numai prin aceste documente scrise, care se strâng, se publică și rămân. Sunt informații redactate de ei. Una este să scriem noi despre felul cum îi vedem și alta este să se privească ei în oglinda societății americane.
Acolo, în redacția revistei, l-am reîntâlnit pe criticul literar M.N. Rusu, prietenul meu din studenție, de la revista Amfiteatru, care a fost în conducerea publicației ca redactor-șef. Acum acest post este girat de prof.univ.dr. Mihaela Albu, de la Catedra de civilizație și cultură românească de la Columbia University. Revista este distribuită în douăzeci de țări din lume. Scriitorii din România au fost și sunt alături de Theodor Damian și de prețuita lui echipă redacțională din New York. În jurnalul cenaclului au semnat Nicolae Manolescu, Aurel Sasu, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Grigore Vieru, Doina Uricariu, Vasile Andru, Florea Firan, Mircea A. Diaconu și, cu voia dumneavoastră, autorul acestor rânduri. Și mult mai mulți, că vremea este lungă. În ultimii ani, au semnat în Lumină Lină și scriitori din Maramureș, fapt îmbucurător. Revista este un mesager dus-întors, adică legătura și unirea dintre românii din America și românii din Carpați.
La sărbătoarea amintită, fondatorul, cărturarul Theodor Damian și-a exprimat bucuria de a constata performanțele revistei la treizeci de ani de la apariție, dar și speranța că va duce mai departe stindardul valorilor culturii și ale spiritualității neamului nostru, acolo unde trăiesc români. În semn de prețuire și solidaritate cu un spirit ales, Theodor Damian a devenit corespondent al revistei Nord Literar pentru America. Alături de poeta Doina Uricariu. Colega noastră, criticul literar Delia Muntean, redactorul-șef al revistei, colaborează cu Lumină Lină. Urări de bine și putere de muncă vă dorește colectivul redacției Nord Literar. Dar și ceilalți scriitori și preoți din Maramureș. Și eu nu uit benefica mea întâlnire cu preotul Theodor Damian, din Bârsana Maramureșului, de unde a pornit odiseea frumoasă, în numele cunoașterii lumii în care trăiesc români. Prin credință, cultură și rânduieli ale neamului nostru.
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025