Trăiesc în aceste zile un moment special din viața mea literară: anul trecut am publicat un volum de poezie. Până aici, nimic nou sub soare! Volumul a fost scris în limba franceză și a apărut la o renumită editură de poezie din spațiul cultural european (Editura PHI din Luxemburg) în faimoasa colecție G.R.A.P.H.I.T.I, în care, de-a lungul vremii, au fost publicate mari nume ale poeziei universale contemporane: Nico Helminger, Jean Portante, Nuno Judice, Henri Blaise, Carla Lucarelli, Anise Koltz, Alain Bosquet, Lambert Schlechter, Werner Lambersy, Yves Namur, Liliane Wouters, André Schmitz, Philippe Jones, Juan Gelman, Maram Al-Masri, Sylvestre Clancier, Bernard Pozier, Marc Alyn, Serge Basso de March, Jacques Izoard, Nathalie Ronvaux, Tom Nisse, Víctor Rodríguez Núñez…
Nu mi-am făcut un titlu de glorie din asta, sunt obișnuit cu aparițiile în străinătate, am publicat treizeci de cărți „afară”, fără să primesc niciun sprijin din partea autorităților culturalliterare din România (Ministerul Culturii, Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor etc.). Numai că această editură din Luxemburg are obiceiul de a trimite lucrările pe care le publică la cele mai cunoscute instanțe culturale europene (în funcție de limba în care au apărut). Cum cartea mea era în franceză, a fost trimisă în Franța. Așadar, volumul L’insomniaque fusil de Rimbaud a intrat, pe 13 mai, în finala de cinci a celui mai important premiu de poezie pe care-l acordă Franța: „Le Prix Mallarmé”, 2025 (unii spun că Premiul Academiei Franceze este la fel de important – și cred că așa este – numai că Academia Franceză a acordat în acest an 71 de premii – pentru poezie, pentru proză, pentru dramaturgie, pentru filosofie, pentru istorie etc. –, pe când „Premiul Mallarmé” este unic). Nu m-am entuziasmat prea tare, mă băteam cu nume grele ale poeziei franceze și cu edituri de calibru (Gallimard, de exemplu) și nu credeam că voi avea sorți de izbândă: am mai fost în alți ani în finale ale unor cunoscute premii literare franceze sau belgiene și niciodată nu am fost alesul juriului. Dar iată că am fost anunțat în mod oficial că sunt laureatul pe anul 2025 al prestigiosului Premiu Mallarmé, căci am câștigat și finala de cinci. Sunt 29 de jurați care votează, iar eu am fost declarat câștigător – fapt, mi s-a spus, extrem de rar în istoria Academiei „Mallarmé” – din primul tur. Cartea premiată este prefațată de cunoscutul scriitor franco-luxemburghez Jean Portante.
Academia „Mallarmé” a fost fondată în 1937 și tot din acel an există și premiul care, de-a lungul vremii, a ajuns cea mai râvnită recunoaștere a valorii poetice universale. Jacques Audiberti a deschis seria laureaților acestui premiu, iar printre ei se numără Jean Follain, Pierre Reverdy, Andrée Chedid, Jean Joubert, Jacques Izoard, Lyonel Ray, Guy Goffette, André Schmitz, Jacques Lovichi, Jean Portante, Hélène Dorion, Michel Butor, Jean-Max Tixier, Yves Namur, Werner Lambersy, Jean Le Boël, Béatrice Bonhomme…
Poetului laureat îi este oferită – în afara premiului propriuzis – și o rezidență de o lună în Franța.
Și nu pot să nu amintesc faptul că printre președinții și membrii acestei faimoase academii s-au numărat Paul Valéry, Eugène Guillevic, Jean Cocteau, Alain Bosquet (Franța), Léopold Sédar Senghor (Senegal), Lawrence Durrel (Marea Britanie), Artur Lundkvist (Suedia), Eugenio Montale (Italia), Octavio Paz (Mexic), Vasko Popa (Yugoslavia), Yánis Ritsos (Grecia), Ismail Kadare (Albania).
Valeriu STANCU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 7-8 (266-267), iulie-august 2025