Adrian Dinu Rachieru la 75 de ani
Cu figură de căpitan de vas sau de cehovian doctor de suflete, profesorul Adrian Dinu Rachieru pare predestinat să navigheze printre vârtejurile și recifele literaturii române și să-i vindece rănile deschise de orbirile, idiosincraziile și partipriurile, estetice sau estetice, de care nu se poate lepăda obștea personalităților accentuate a scriitorimii. Cu atuul unor îndelungi vegheri pe puntea corăbiei istoriei și a criticii literare, îndrumată printre complicate strâmtori și vântoase de o busolă precisă și un sextant de ultimă generație, dar și al unei desăvârșite cunoașteri a anatomiei alcătuirii de tăceri și cuvinte a imaginarului și cu harul unei semiologii hermeneutice care nu e la îndemâna oricui.
Un pasionat al restituirilor, acolo unde umorile și vindictele de tot soiul au deformat sau deformează situarea valorică a unor personalități literare de prim rang, profesorul Rachieru își asumă o judecată care nu trece cu vederea ceea ce este de amendat, dar care subliniază cu pregnanță, dreaptă măsură și calmitate dimensiuni obturate de aceste abateri de la canonul estetic. De-ar fi să amintesc doar rediscutarea „cazurilor” Eugen Barbu sau Adrian Păunescu ori a linșajului mediac al lui Ștefan Augustin Doinaș. Fiindcă Domnia Sa nu uită zicerea bătrânului cronicar precum că „bietul om iaste sub vremi”, iară bietul scriitor, om și el, așișderea.
Cu același drept la recurs, drept al oricărui exeget și comentator onest, prin care Domnia Sa restituie atenției lumii literare, și nu numai, scriitori uitați, refuzați ori marginalizați, scriitori ai limburilor provinciale, precum în Emisfere de Bucovina, spațiu privilegiat, în care își află rădăcinile, de la care a moștenit măsura, blândețea și înțelepciunea, aceasta din urmă luminând și formația filosoficească pe care i-au dat-o studiile universitare.
Precum îi este și numele, priceput într-ale licorilor pricopsite, Domnia Sa se arată un somelier și un gourmet de talie păstoreliană, amirosind și degustând arome rare și miresme subtile în petronianul festin al literaturii la care ne face cu generozitate părtași. Și ce răsfăț acest spectacol, în care onestitatea, erudiția, urbanitatea, anamneza și chirurgia critică își asociază homeopatia metaforei pentru a restitui cititorului o imagine fidelă, pe cât este posibil, a universului unei scriituri și a reperelor care ne asociază conviețuirii cu aceasta.
Și ce își poate dori mai mult și ce putem cere mai mult unui hermeneut care nu uită că literatura e trupul imaginat al ființei, nu al omului vitruvian, ci al celui celest, cel adevărat în adevărul ființării sale. Așa cum adevărat este în viețuirea sa spirituală profesorul și omul de litere Adrian Dinu Rachieru.
Horia BĂDESCU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (258-259), noiembrie-decembrie 2024