Grație unui arhitect catalan vizionar
patruzeci de ani dăruiți pasional de Gaudi
pentru Sagrada Familia
n-au reușit să salveze omenirea de neglijență
orbită prea mult de fast
l-a pierdut pe o trecere de tramvai
se fac cozi lungi la bilete privind Nașterea, Patimile și Slava
încă nu știu pe cine căutai acolo
pentru că eu încă nu mă născusem
cineva se găsea cu noi în Bazilică
un fel de Elenă din Calul Troian
se îmbrăcase cu mine
costumată
am țipat cred la tine
eram din lumea ce nu înțelegea capodopera
arhitectului catalan
târziu când ți-am văzut lacrimile din ochi
când ți-ai împăturat tăcerile pe brațul stâng
lăsând la vedere amintirile
și locul în care te-a durut tăietura
de unde a curs sânge cu iubire
am înțeles că Gaudi sfida regulile
arhitecturale ale timpului său
în curbe ce aparțin lui Dumnezeu
am uitat liniile drepte
obsesive și paralele din mințile omului
m-am așezat în genunchi și în jur
era iarnă
am plâns multe anotimpuri
și în cele mai grele
mi-am dat jos de pe mine toate veșmintele
am devenit un prunc
apoi un nou-născut
omenirea încă nu-i salvată de neglijență
dar tu m-ai văzut
În acele zile
umblam desculță în acele zile
cerul părea deschis și nu știam când întâlnesc
un înger sau un om
pentru că oamenii erau fericiți și eu știam asta
după cum mă salutau
și eu eram fericită iar ei știau asta după cum
îi salutam
apoi au trecut acele zile de parcă cineva le poftise
într-o călătorie foarte frumoasă și îndepărtată
au venit alte zile mai moi și mai șleampete cuț igările aprinse
le-am dat haine curate și multe vitamine
ele însă nu mai plecau de la mine
atunci am închiriat un autocar să le plimbe
în alte părți
s-au îndrăgostit de ceva nopți de la Ecuador
nu s-au mai întors
după o vreme am început să-mi pun întrebări
oare eu mai am zile?
stând așa încordată treceau zilele pe lângă mine
zile lungi
zile pline
se adunau grămadă
nu erau la ofertă și nici în formatul plus size
m-am întâlnit însă cu una-surpriză
mi-a șoptit că ele sunt mai multe
dar sunt imprevizibile
scaunele din sala mea de bal sunt goale
n-am zile-spectacol
în calendar sunt
clipe în care dansez
desculță
deopotrivă cu oameni
și cu îngeri
Codruța VANCEA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 4 (275), aprilie 2026