Deschideam în numărul anterior pledoaria cu privire la necesarele recuperări ale literaturii scrise și publicate de către scriitorii aflați în exil (mai precis, între perioada de după instaurarea comunismului în România și până în 1989).
Unii scriitori sunt astăzi „mari necunoscuți ai culturii române” (așa cum i-am numit într-un ciclu de conferințe!) și nu mă refer, desigur, vorbind despre această necunoaștere, la unii cercetători, critici ori istorici literari care le-au citit și comentat cărțile, ci la faptul că opera lor – paradoxal, dată fiind valoarea (în unele cazuri certificată și internațional!) – nu a intrat la noi în programele școlare ori universitare.
Dar să detaliem, spre înțelegerea pledoariei, luând ca prim exemplu o carte aproape necunoscută (chiar dacă a fost tipărită în România în două ediții1). Este vorba despre Panorama de la littérature roumaine contemporaine de Basil Munteanu, scrisă în limba franceză și publicată în 1938. În limba română a fost tradusă (abia în anii postdecembriști) de Vlad Alexandrescu.
Apărută în Franța, Panorama … a fost salutată, imediat, cu entuziasm și în România (chiar dacă azi este aproape necunoscută2). Comentând volumul Corespondențe, semnat tot de Basil Munteanu, Virgil Ierunca trecea în revistă câteva dintre comentariile entuziasmate ale contemporanilor. Astfel, Lucian Blaga opina că este „cea mai bună care există despre literatura românească”. Simion Mehedinți, citat de C.C. Giurescu: „N-am citit nicăieri o prezentare atât de sintetică, făcând să reiasă multilateralitatea geniului lui Eminescu, a talentului său, ca în această carte”. Și am putea continua cu aprecieri (la aceeași „temperatură”) ale lui lon Pillat, Tudor Vianu, Ilarie Voronca etc. De asemenea, în Revista Fundaţiilor Regale, din martie 1940, Mihail Sebastian consideră lucrarea un „dar” făcut culturii noastre, apreciind stilul, precum și analiza critică a autorului: „Stilist strălucit, spirit critic pătrunzător, orientându-se cu aceeaşi siguranţă şi în lumea ideilor, şi în lumea artei, D. Basil Munteanu aduce scrisului românesc mari daruri”.
Dar câteva detalii biografice credem că ar fi necesare pentru cititorii nefamiliarizați cu numele și activitatea celui căruia Lucian Blaga îi dedicase Trilogia culturii.
Basil (Vasile) Munteanu s-a născut la Brăila în 9 noiembrie 1897 și a decedat la 1 iulie 1972. Critic și istoric literar, membru corespondent al Academiei Române, profesorul de literatură Basil Munteanu a îndeplinit și funcția de secretar de redacție al Revistei de literatură comparată. Între 1923-1925 a fost bursier la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses, creată de Nicolae Iorga (și desființată de regimul comunist de la București), apoi a continuat să studieze la Paris literatura comparată în vederea doctoratului. A fost secretarul literar al Elenei Văcărescu, cu care va edita o antologie de poezie românească. A revenit în țară, și-a susținut doctoratul în 1939, iar între 1940-1946 va ocupa postul de profesor la Catedra de limbă și literatură franceză, urmându-l pe fostul său profesor, Charles Drouhet.
Trimis într-o delegație la Conferința de Pace de la Paris (împreună cu Mihai Ralea și Al. Rosetti), el alegea libertatea, alegea exilul. Acolo își va continua activitatea de critic și istoric literar, de specialist în literatura franceză, de comparatist. Cu toate acestea, așa cum va arăta și Virgil Ierunca în necrologul scris în 1972 (și inserat mai târziu în vol. Semnul mirării, Ed. Humanitas, 1996), „Basil Munteanu n-a încetat să fie obsedat de valorile spirituale românești”. Iar la postul de radio „Europa liberă” (text reluat în revista Limite, nr. 34-35/ 1982), Ierunca, prezentând pe larg volumul Corespondențe (Ed. Ethos, 1979), schimbul de scrisori dintre Basil Munteanu și prieteni sau colegi, printre care Vasile Băncilă, Lucian Blaga, Alexandru Busuioceanu, N. Iorga ș.a., sublinia că Basil Munteanu „se ocupa intens de literatura română pe care o prezintă mai ales în revista L’Europe Centrale din Praga”. Cu alte cuvinte, Basil Munteanu promova în plan european, într-o limbă de circulație, literatura noastră.
Insistând pe importanța volumului cu scrisori primite de Basil Munteanu de la scriitori contemporani lui, Ierunca deplângea totodată (în 1982!) ignorarea acestui mare cărturar care, în timpul vieții, fusese prețuit de unii dintre cei mai de seamă scriitori români: „Pentru cei care-l cunosc prea puțin, Basil Munteanu e citat rareori, iar cărțile lui n-au fost retipărite. Această corespondență arată în ce stimă era ținut de atâția oameni de seamă ai culturii noastre. În primul rând de Lucian Blaga” (v. Limite, nr. 34-35/ 1982).
Nu vom detalia, desigur, în articolul acesta, Panorama literaturii române, căci scopul nostru este acela de a atrage atenția că a existat înaintea celei bine cunoscute a lui G. Călinescu. Ne vom referi totuși – pe scurt –la modul în care este prezentat fenomenul cultural românesc. Și astfel, de la date istorice și evidențierea caracteristicilor spirituale ale poporului, autorul introducea cititorul francez în tema centrală a volumului, prezentând câteva dintre trăsăturile generale ale literaturii române – o literatură despre care afirmă, dintru început, că se înfățișează în ansamblul ei ca „o prelucrare a fondului popular”.
Nu vom enumera nici scriitorii și operele asupra cărora s-a aplecat istoricul literar. Sărim etapele și ne oprim la Mihai Eminescu. În capitolul pe care i-l consacră, Eminescu este numit „poet universal”, căci genialitatea lui Eminescu, subliniază autorul, „sparge toate hotarele”. El este, cu alte cuvinte, o sinteză și în același timp o permanență.
Dar în preocupările lui Basil Munteanu, un loc important l-a ocupat îndeosebi opera blagiană, căci despre Blaga va continua să scrie și după publicarea Panoramei. Lucru, de altfel, cunoscut de poetul filosof, precum și de conaționalii din exil. Astfel, în revista Caete de dor de la Paris (nr. 2/ 1951) este semnalat studiul lui Basil Munteno: La poésie de Lucian Blaga, précédée d’une introduction à l’étude du lyrisme roumain din „Melange de linguistique et de littérature romanes offert à Mario Roques”, Tome 1-er – Paris, 1951, p. 179-197. Aici, se spune, printre altele: „d. Basil Munteanu prezintă publicului occidental poezia lui Blaga. E poate cea mai serioasă prezentare ce s-a făcut cândva poetului nostru. În afară de V. Băncilă, care a stăruit asupra aspectului filosofic și de studiul excepțional al lui C. Fântâneru, tot ce s-a scris despre Blaga în România e caduc”.
Sunt numai câteva exemple, pe scurt, din această istorie a literaturii noastre (care a precedat-o, subliniem, pe cea a lui G. Călinescu).
Prin întreaga activitate, din ansamblul cărților și al studiilor publicate (scrise în mare parte în limba franceză, traducerea fiind necesară pentru completarea nu numai a imaginii asupra acestei opere, cât și pentru între-girea istoriei literaturii noastre!), Basil Munteanu se dovedește a fi unul dintre marii cărturari români, din păcate încă prea puțin cunoscut cititorilor de astăzi.
A (re)aduce în atenție Panorama literaturii române din 1938, publicată la Paris, precum și alte scrieri ale sale, considerăm a fi un act de restitutio, de necesitate, nu numai de dreptate.
1. Panorama literaturii române contemporane, traducere din limba franceză de Vlad Alexandrescu, ediție îngrijită de Eugen Lozovan si Ruxandra D. Shelden, Cleveland și București, R.D. Shelden Enterprises, Inc. & Editura Crater, 1996; ediția a doua, apărută în colecția „Cărțile exilului”, Ed. Aius, Craiova, 2024 (ediție îngrijită, note și prefață: Mihaela Albu). Semnalăm totodată cronica Ralucăi Hășmășan (în nr. 4/ 2025 din Nord Literar), ceea ce demonstrează din partea revistei nereducerea interesului exclusiv asupra regiunii geografice în care apare, așa cum se întâmplă uneori cu alte publicații zonale.
2. Profesorul Alexandru Niculescu deplânge faptul că astăzi „unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați intelectuali români, în Franța și în Europa – a rămas acoperit de o anumită indiferență în propria lui țară. De bună seamă, o Universitate, o Academie Română, o catedră de literatură franceză, într-o Românie liberă, care – se zice – și-ar căuta o continuitate în trecutul cultural național, ar fi trebuit să ia act de opera lui Basil (Vasile) Munteanu. Au dispărut, între timp, și prietenii săi (Vasile Băncilă) și exegeții săi de seamă (Eugen Lozovan), vor dispărea, în curând, și alți martori, și alți exegeți, iar Basil Munteanu riscă să rămână FĂRĂ NUME în lucrările de istorie literară din România. G. Călinescu, bunăoară, separă (!) pe Vasile Munteanu, cel care scria în 1928, în Universul literar despre Elena Văcărescu, de B. Munteano, autorul cărții Panorama de la littérature roumaine contemporaine. Un articol despre Vasile Munteanu apare în volumul III din Dicționarul scriitorilor români (2001), sub pana d-lui Mircea Anghelescu (M.A.); textul cu unele mici modificări (mai ales în partea finală – opera și referințe critice) este prezent și în Dicționarul esențial al scriitorilor români (2000). Un succint articol despre Basil Munteanu (de data asta sub acest nume!) este inclus în Dicționarul enciclopedic, vol. IV (2001); /…/ Din păcate, aproape toate referirile citate scriu despre… Vasile Munteanu, ceea ce creează nedumeriri, deși de multă vreme Panorama…, ca și celelalte contribuții, erau semnate de autor cu prenumele francizat Basil! Normal ar fi fost să se consemneze: Basil Munteanu v. Vasile Munteanu. Acesta este, după știința noastră, ecoul pe care l-au avut în România cele câteva contribuții publicate în revistele literare (v. Bibliografia) după 1990.” (v. Al. Niculescu – „Basil Munteanu: marele nostru european ignorat”, în România literară, nr. 29/ 2002).
Mihaela ALBU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 2 (273), februarie 2026