După cum o sugerează și titlul, cartea publicată în 2005 de Charles W. Scheel la Editura L՚Harmattan din Paris abordează o temă extrem de interesantă vizând raporturile dintre Realismul magic și realismul miraculos (Réalisme magique et réalisme merveilleux. Des théories aux poétiques). Lucrarea beneficiază și de o prefață semnată de Daniel-Henri Pageaux. În fruntea investigației se găsește un citat din Pierre Mabille, în care se atrage atenția asupra faptului că misterul se găsește atât în noi, cât și în lucruri și că țara minunilor se află, înainte de toate, în ființa noastră sensibilă.
În prefața sa, Daniel-Henri Pageaux relevă succesul de care s-a bucurat conceptul de realism magic (Magischer Realismus), impus în 1925 odată cu publicarea volumului omonim al lui Franz Roh. În viziunea criticului, realismul magic și cel miraculos sunt termeni sinonimici, chiar dacă magia și miracolul diferă destul de mult. Daniel-Henri Pageaux remarcă entuziasmul cu care conceptul de realism magic s-a impus printre creatorii și criticii francezi din secolul XX. Nu întâmplător, apariția lui coincide cu dezvoltarea suprarealismului. Carpentier – menționează exegetul – a făcut din realismul miraculos fundamentul unei noi estetici romanești pentru America, o estetică ce s-a intensificat odată cu dezvoltarea extraordinară a literaturii latino-americane. Pageaux remarcă meritele lui Charles Scheel și apreciază lucrările de care autorul s-a folosit în exegeza sa. Acesta nu abordează studiile teoretice doar de dragul teoriei, ci este interesat de relectura textelor pe baza unor trăsături generice, din care reușește să elaboreze un model explicativ. Una dintre concluziile esențiale ce se desprinde din această carte este aceea că nu există autori sau opere care să fie tributari în integralitatea lor realismului magic sau miraculos. Există doar pasaje care ilustrează cele două concepte. Dar efectul odată produs are consecințe asupra întregului text.
Prefața lui Daniel-Henri Pageaux este urmată de „Cuvântul-înainte” al autorului. Acesta este de părere că realismul magic și realismul miraculos nu sunt niște termeni gemeni, ci concurenți. Pentru a trece în revistă harta critică a celor două noțiuni, Charles Scheel recurge la o perspectivă mai amplă. El menționează că, până prin 1985, existau trei regiuni dispuse pe două continente în care s-a dezvoltat realismul magic și cel miraculos. În Europa, exegetul vorbește despre Germania, Italia și Anglia. În Lumea Nouă, sunt amintite America Latină și Insulele Caraibe. Din păcate, autorul nu spune nimic despre literatura română, pe care nu o cunoaște. El amintește creațiile lui Massimo Bontempelli, Ernst Jünger, G.K. Chesterton, de o parte, ale lui Jorge Luis Borges, Julio Cortázar, Miguel Angel Asturias, Alejo Carpentier și Gabriel García Márquez, de cealaltă. La aceștia ar mai putea fi adăugați Jean Cocteau și Franz Kafka. Cu toate că revista de anticipație Newsweek anunța moartea realismului magic așa cum a fost el conceput prin 1968 de profetul Gabriel García Márquez, acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, el s-a extins în lumea largă, profitând de beneficiile aduse de digitalizarea comunicării în secolul XXI. Charles Scheel remarcă faptul că termenul american magical realism (cu forma latină realismo mágico) a început să se impună în fața rivalului mai slab marvelous realism. Sub influența globalizării și a informatizării, se pare că termenul realism magic s-a impus definitiv. Realismul miraculos continuă să supraviețuiască doar în Canada franceză și în Franța. Cu toate acestea, spune autorul, miza problemei nu se reduce la o confruntare între rețelele universitare anglofone și cele ale francofoniei. El consideră necesar să facem distincție între realismul magic și cel miraculos din perspectiva comparatismului și a unei teorii generale a literaturii.
„Cuvântul-înainte” este urmat de o „Introducere”, în care Charles Scheel vorbește despre succesul de care se bucură în critica literară occidentală conceptul de realism magic și, în mai mică măsură, cel de realism miraculos. Operele scriitorilor latino-americani continuă să domine lumea literară după boom-ul înregistrat după 1960. Drept consecință, se poate constata o expansiune a întrebuințării celor doi termeni după 1980. Operele scriitorilor din Africa, Asia și Australia au început să fie contaminate de realismul magic sau miraculos. Noțiunile dobândesc o importanță deosebită în studiile critice dedicate literaturii universale, fiind asociate frecvent cu o serie de concepte precum cel de postmodernism, postcolonialism și multiculturalism. Sub influența globalizării (occidentalizării) culturii mondiale, mai multe voci au mers până acolo încât au vrut să facă din realismul magic genul predilect al literaturii universale. Exegetul recunoaște avantajele globalizării tehnicilor informatice și de cercetare, internetul permițând accesarea de la distanță a bogatelor resurse aflate în marile biblioteci.
Pornind de la un corpus substanțial de opere și de lucrări teoretice, exegetul și-a propus să facă bilanțul cercetărilor consacrate celor două concepte în critica literară. Demersul se dovedește cu atât mai necesar, cu cât confuziile dintre ele continuă să se manifeste, cu predilecție în Franța. Imprecizia devine evidentă în studiile care s-au oprit la unul dintre cele două apelative, pe care îl aplică fără să îl definească sau să explice raporturile lui cu textele analizate. Confuzia devine șocantă atunci când aceleași opere sunt etichetate într-un loc cu termenul de realism magic, în alt loc cu cel de realism miraculos, în timp ce referințele bibliografice rămân aceleași. Îndeosebi în bilingvismul specific Canadei, utilizarea conceptului francez réalisme merveilleux și a celui englez magic realism poate ascunde conotații culturale și referințe teoretice diferite.
În ceea ce privește istoricul problemei, Charles Scheel menționează faptul că studiile teoretice consacrate celor două noțiuni au cunoscut patru mari perioade.
1. 1925 – 1940. Acum se impune în Germania conceptul de magischer Realismus, iar în Italia cel de realismo magico, după care urmează o lungă perioadă de așteptare. Chiar dacă sintagma magischer Realismus a fost utilizată prima oară de Novalis, răspândirea ei s-a datorat studiului critic semnat de Franz Roh în 1925. Prin 1927, prozatorul Massimo Bontempelli a început să folosească termenul de realismo magico. În viziunea scriitorului italian, era vorba despre o narațiune în care, deși ușor recognoscibilă, realitatea își dezvăluia fața ascunsă. Este semnificativ faptul că, la scurt timp, Bontempelli a preferat să utilizeze termenul de realism mistic sau metafizic. Charles Scheel consideră că este vorba despre o perioadă de latență a conceptelor. În 1940 apare volumul Miroir du merveilleux al lui Pierre Mabille, care reflectă interesul suprarealiștilor pentru magie, miraculos și realitate în literatură.
2. 1948-1973. În această perioadă se lansează conceptul real maravilloso americano și apar primele articole despre realismul magic în literatura hispano-americană. Critica latino-americană a adoptat rapid conceptele de realism magic și de real miraculos. În 1948, Alejo Carpentier a lansat termenul de real maravilloso, ce a devenit un concurent serios pentru realismul magic. Reeditat un an mai târziu ca prefață a romanului Regele lumii, studiul a devenit rapid – după cum afirmă Charles Scheel – manifestul programatic, textul fondator al noii literaturi latino-americane, care dorea să se desprindă de sub tutela europeană. În 1956, sub influența lui Carpentier, Jacques Stephen Alexis prezintă la Sorbona lucrarea intitulată Realismul miraculos al haitienilor. În 1955, în Statele Unite, a apărut articolul lui Angel Flores intitulat Magical Realism in Spanish American Fiction. Exegetul aborda aici diferitele discuții provocate de conceptul de realism magic în critica literară latino-americană. Studiile consacrate scriitorilor latino-americani se înmulțesc considerabil în această perioadă. În 1967, Luis Leal a publicat articolul El realismo mágico en la literatura hispanoamericana. În 1973, la Michigan State University, s-a desfășurat al XV-lea Congres al Institutului Internațional Iberoamerican, tema dezbătută fiind Fantezia și realismul magic. Mai multe comunicări au încercat să clarifice legăturile dintre o serie de noțiuni mai mult sau mai puțin înrudite, precum fantasticul, suprarealismul, realismul magic și realismul miraculos.
Gheorghe GLODEANU
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (270-271), noiembrie-decembrie 2025