Mă cuprinde o firească bucurie când văd că în preajmă apar cărți sortite duratei, autorii lor deslușesc memoria, ne apropie o lume acoperită de ceața vremurilor. Mă număr printre cei care au fost atenți la clopotul istoriei și i-am pus în icoana timpului meu pe cei care au scos la iveală diamante care erau sortite uitării. Pe primul loc și constant am situat Maramureșul, cu istoria lui, pentru a cunoaște șirul de neamuri și demnitarii care au ilustrat întemeieri de referință. Așa fac reverențe unor autori care mi-au lămurit destine din devenirea Maramureșului.
Printre ei se numără profesorul Ioan Ardeleanu-Pruncu din Marmația, care ne-a dăruit în ultimii ani câteva cărți admirabile, cu urme adânci pe carâmbul vremii. Dacă voi aminti volumulele Maramureșul, ziare și ziariști de la începuturi până în 1945 (620 p., Editura Valea Verde, Sighetu Marmației), distins cu Premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ori Tit Bud – Scrieri istorice (560 p., Editura Valea Verde ), spun că sunt convingătoare.
Recenta apariție semnată de I.A. Pruncu este o reconstituire impresionantă. Este vorba de volumul Victor Mihalyi de Apșa și lumea în care a trăit (750 de pagini), apărut la aceeași prestigioasă editură, condusă de scriitorul Ion Mariș. Personalitatea celui evocat a marcat epoca. Victor Mihalyi s-a născut în anul 1841, la Ieud și face parte din șirul de nobili-cărturari care au luminat Ținutul Voievodal prin cultură și credință. A făcut studii temeinice, începând cu Școala Călugărilor Piariști din Sighet și ajungând cu doctorat la Roma, stăpânind bine limbile română, maghiară, germană, italiană și latină, și destul de bine slavona și greaca.
Autorul a urmărit personajul Victor Mihalyi de-a lungul existenței sale. Enumeră locurile în care a studiat și începutul carierei la Episcopia din Gherla. A fost mitropolit greco-catolic de Alba Iulia și Făgăraș, episcop de Lugoj și apoi mitropolit de Blaj. În revista Tribuna, din iunie 1895, se scria despre mitropolit: „Bărbat cu adâncă erudiție, un caracter integru, independent, iubitor al muncii și al cinstei, Preasfinția Sa Dr. Victor Mihalyi este o garanție că, în viața națională românească, intră pe terenul luptei pentru biserică și școală un muncitor care și până aici cu credință a servit.”
Titluri lămuritoare pentru această cercetare de excepție. Aflăm despre serbările Mileniului maghiar din anul 1896. Cu acel prilej, Ungaria a vrut să arate Europei vechimea poporului maghiar pe aceste meleaguri și câtă fericire aveau popoarele aflate sub coroana Sfântului Ștefan. Ceea ce era complet fals. Mitropolitul Victor a urmat calea iubirii de neam și de limba română. Sunt multe relatări despre acest episod în monumentala monografie. Alte capitole: „200 de ani de la Sfânta Unire cu Roma”, „Episcopul Mihai Pavel – sărbătoare și doliu”, „Jubileul ASTREI – Serbările de la Blaj”, „Congresul Euharistic de la Viena și românii greco-catolici”, „Războiul cel Mare și românii”, „Victor Mihalyi și Iuliu Maniu”.
În ultimul capitol al acestei lucrări de excepție, autorul scrie despre felul cum a păstrat mitropolitul legătura cu Maramureșul natal. Venea periodic să-și viziteze frații, mai ales toamna, dar a avut o mănoasă corespondență cu neamurile și cu prietenii. S-a stins din viață într-o zi neguroasă de ianuarie 1918, în sihăstria vechiului castel al arhiereilor blăjeni, mitropolitul Victor Mihalyi de Apșa, căpetenia bisericii românești unite din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș, cum scria presa vremii. A apărat credința greco-catolică și sufletul românesc în împrejurări potrivnice pentru neam. Nu a uitat niciodată că face parte din familia nobilă Mihalyi de Apșa.
Într-un cuvânt de întâmpinare, P.S. Vasile Bizău, episcop greco-catolic de Maramureș, scrie: „Îmi îndrept admirativ privirea recunoscătoare mai întâi asupra autorului acestei cărți, domnul Ioan Ardeleanu-Pruncu, pentru devotamentul cald și blând, benefic și rodnic asemenea razelor de toamnă, în manifestarea dorinței de a face cunoscute personalități ale acestor ținuturi maramureșene, de unde ne tragem plămada culturală și spirituală”. Un text consistent, în loc de prefață, scrie
prof.univ.dr. Blaga Mihoc, care remarcă: „Eroul cărții pu-blicate acum, cu titlul de pe copertă, a ocupat demnitățile de episcop greco-catolic de Lugoj și de mitropolit al Provinciei bisericești greco-catolice din Transilvania, cu sediul la Blaj, vreme de 44 de ani, într-o țară, Ungaria dualistă, ostilă enoriașilor acestuia și în general românilor transilvăneni, supuși unor puternice presiuni de deznaționalizare”.
Ziarul Unirea, din ianuarie 1918, scria: „Nu suntem azi în stare să sintetizăm opera arhiereului Victor (…). Cataclismul cumplitului războiu mondial sguduie lumea din temelii și face cu neputință o judecată obiectivă, cu aparatul critic al istoriografiei. Va veni, însă, vremea când scriitorul va avea răgazul trebuitor, va urmări pas de pas activitatea (…) și va fixa locul ce i se cuvine în Phanteonul marilor și nemuritori Arhierei, ce i-a avut Biserica noastră românească, unită cu Roma”.
Și vremea aceea a sosit prin această carte de excepție. Oricine poate constata, parcurgând paginile cărții, că scrierea ei a necesitat o muncă îndelungată, o putere de selecție și de coroborare a informațiilor de invidiat. Punând pe tapet un volum de informații imens, edite și inedite, autorul reușește să ofere publicului o grandioasă laudatio personajului de care se ocupă și, prin felul de tratare a evenimentelor, un encomion al familiilor nobile din Maramureș, mai punctează prefațatorul. Este o carte admirabilă, monumentală, care ne redă personalitatea unui ierarh care a marcat epoca.
Cunoscându-l pe autor de peste o jumătate de veac, îi mulțumesc pentru acest tom, care este o cunună de lauri pe fruntea Maramureșului.
P.S. Volumul Victor Mihalyi de Apșa și lumea în care a trăit, autor Ioan Ardeleanu-Pruncu, a obținut Marele Premiu la Concursul „Cărțile anului”, 2025, organizat de Revista de Cultură Nord Literar.
Gheorghe PÂRJA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 10 (269), octombrie 2025