Studiile de germanistică nu sunt prea dense în arealul nordic, cu atât mai mult cele comparatiste. Iată de ce demersul exegetic al lui Alexandru Sabou, Wagner und Braga: Postmoderne im Fokus (ACTAEON BOOKS, 2025) este unul salutar, ce trebuie întâmpinat cu toată atenția.
Având până acum un parcurs academic de o deja impresionantă amplitudine europeană, acesta oferă nu doar o exegeză, ci o microradiografie a postmodernismului literar, articulată cu o rigoare aproape cartografică și un rafinament analist rarisim pentru un autor atât de tânăr. Cartea se transformă într-un eseu critic cu valențe teoretice, comparatiste și filosofice, marcând un moment semnificativ în studiile românești de germanistică.
Lucrarea se deschide cu o disecție conceptuală fermă, clară, a postmodernismului, abordat nu doar ca paradigmă estetică, ci ca fenomen cultural și epistemologic, cu rădăcini plurale și ramificații adesea contradictorii. Cercetătorul jonglează cu teoriile lui Lyotard, Derrida și Foucault cu o siguranță aproape ludică, oferind o sinteză nuanțată, dar accesibilă, susținută de o scriitură limpede, în care pasiunea pentru literatură se întâlnește cu exigența cercetării academice. Comparatismul pe care analistul îl propune – între romanul Herr Parkinson de Richard Wagner și Ventrilocul de Corin Braga – constituie centrul de greutate al cărții. Este o abordare curajoasă și inovatoare, în care postmodernismul german se reflectă în oglinda unui postmodernism românesc cu accent autoreflexiv și uneori neliniștitor de lucid. Cele două romane, analizate meticulos, devin pretexte pentru o meditație asupra identității, a corporalității, a limbajului și a (auto)percepției în contextul crizei de sens și al fragmentării postmoderne.
Richard Wagner este citit în cheia unei suferințe transfigurate literar, iar boala devine aici pretext pentru o reflecție profundă asupra eului înstrăinat de propriul corp. Într-un mod aproape nietzschean, Alexandru Sabou identifică în ironia autorului nu o simplă strategie stilistică, ci o formă de rezistență în fața decrepitudinii. În contrapunct, romanul lui Braga, Ventrilocul, este tratat ca o incursiune onirică și barocă în mecanismele limbajului și ale identității. Fulviu Friator, cu lumea sa de halucinații și dubluri, devine exponentul unui imaginar postmodern specific spațiului românesc, aflat la confluența traumelor postcomuniste și a crizelor existențiale postmoderne. Demnă de menționat este și dimensiunea etică a analizei. Autorul nu practică o critică de turn de fildeș, ci una implicată, în care literatura devine act de cunoaștere și formă de reumanizare. Această perspectivă, atât de rar întâlnită în lucrările academice ale generației tinere, trădează o empatie critică și o asumare a mizei literaturii dincolo de estetismul steril.
Concluzia volumului, deși temperată în ton, are o forță remanentă: literatura postmodernă, deși adesea asociată cu relativismul și jocul intertextual, poate fi un spațiu al reflecției autentice, al redescoperirii sinelui și al confruntării cu limitele cunoașterii.
Tomul este însoțit de verdictul mentorului tânărului cercetător, profesoara Gabriela Pîrvu, care subliniază în textul de pe coperta a IV-a: „Într-o epocă în care granițele dintre realitate și ficțiune devin tot mai fluide, această carte oferă o analiză literară profundă a postmodernismului. Printr-o examinare detaliată a două romane esențiale, autorul și profesorul Alexandru Sabou explorează modul în care structurile narative, referințele intertextuale și conceptele filosofice au modelat peisajul literar al acestei epoci. Cu o perspectivă critică și o cercetare riguroasă, lucrarea nu doar că pune sub semnul întrebării principiile estetice și teoretice ale literaturii postmoderne, ci evidențiază și implicațiile sale sociale și culturale. O lectură indispensabilă pentru cercetători, studenți și toți cei interesați de mecanismele, complexitatea și forța expresivă ale narațiunii postmoderne.”
Daniela SITAR-TĂUT
Material publicat în revista Nord Literar nr. 4 (263), aprilie 2025