Din 1991, apare la Chișinău revista de știință și cultură Limba Română, editată cu sprijinul financiar al Academiei Române, constituindu-se într-un important edificiu livresc în care se reflectă valorile spiritual fundamentale ale românilor de dincoace și de dincolo de Prut, uniți și prin acest dialog cultural susținut în paginile publicației. Redactor-șef este Alexandru Bantoș (unul dintre fondatorii revistei), redactor-șef adjunct: Ana Bantoș, secretar general de redacție: Alex Marchitan, redactori: Constantin Olteanu, Victoria Popovici.
Nr. 297-302/iulie-decembrie 2024 (revista având apariție trimestrială) este o ediție specială, dedicată lui Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, care în 1 ianuarie a.c. a împlinit șaptezeci de ani.
Articolul-argument al lui Alexandru Bantoș reprezintă o frumoasă evocare ce pune în lumină semnificativele și originalele contribuții ale lui Ioan-Aurel Pop în domeniul istoriei, bazate pe cercetarea documentelor autentice, pe respectul față de adevărul istoric și față de educația, credința, limba și tradițiile românești, pe demersurile științifice de promovare a identității românești. Acestea alcătuiesc o fascinantă lecție de istorie – după cum subliniază Alexandru Bantoș –, echivalentă cu un testament lăsat „unui popor care a învins negura veacurilor”, din care trebuie să învățăm că „trecutul, cu toată complexitatea lui, este cheia viitorului, îndemnându-ne să ocrotim și să cultivăm cu responsabilitate prezentul românesc, pe care se înalță ziua de mâine a neamului”.
În interviul acordat lui Constantin Olteanu, președintele Academiei Române se referă la instituția pe care o conduce ca la cel mai important for intellectual prin care s-a făcut România: „De la 1866 încoace, Academia a prezidat la construirea și la buna funcționare a acestei țări, în domeniile în care ea a avut expertiză, adică în aproape toate sectoarele vieții. Academia a făurit la modul savant identitatea românească, bazată pe limbă (normarea limbii) și literatură și pe istorie (cunoașterea faptelor românilor de demult)”.
Ipostazele personalității complexe a lui Ioan-Aurel Pop sunt relevate și de către Irina Petraș: istoricul; cititorul și degustătorul de literatură; distinsul „locuitor al limbii române”, cunoscător, totodată, de latină, franceză, engleză, italiană, germană și maghiară; profesorul; ardeleanul; „Omul Cetății”.
Horia Bădescu construiește metaforic portretul academicianului astfel: „Un rug pe care arde iubirea neostoită de patrie, de limbă, de valorile care constituie acel mod unic de-a fi al unui neam, nici mai bun, nici mai rău decât al altora, dar numai al acestuia, (…) din care se ridică, pură și strălucitoare, flacăra unui spirit robit ideilor înalte, slujind cu obstinată constanță adevărul istoric și omenesc”.
Despre biografia savantului Ioan-Aurel Pop, despre parcursul său intelectual și profesional, despre scrierile academice ori eseistice, despre principiile morale care guvernează existența unui personalități de renume atât în spațiul românesc, cât și în cel universal au mai scris cu aplecare și prețuire Vasile Pușcaș, Ion Tighineanu, Ștefan Afloroaei, Ioan Bolovan, Gheorghe Chivu, Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Constantin Necula, Valeriu Saharneanu, Dorin Cimpoeșu, Anatol Petrencu, Iurie Bojoncă, Cristinel Munteanu. Opera lui vastă, activitatea sa didactică, patriotismul și luarea de poziție publică în numele poporului român îl recomandă ca pe un „istoric printre voievozi, un voievod printre istorici” (afirmă preotul Constantin Necula).
Prezentul număr găzduiește, totodată, și scriitori maramureșeni. „Un voievod al slovei din Maramureș” – cum îl recomadă Vasile Proca –, poetul Gheorghe Mihai Bârlea este un fidel colaborator al publicației din Chișinău. Invitat la dialog prietenesc, răspunde cu căldură și cu dreaptă judecată la curiozitățile domnului Vasile Proca despre oamenii Maramureșului, „iubitori de tot ce-i sfânt și frumos”; despre întâlnirea cu cuvântul, cu logosul dumnezeiesc; despre poezia ca spovedanie și meditație, „ca suspin de clopote sub privirea unui Iisus mântuitor, care fertilizează cunoașterea”; despre devenirea noastră istorică de neconceput fără entitatea sacră a satului românesc, despre legăturile cu poeții basarabeni ș.a.
Colega noastră Delia Muntean analizează recentul proiect romanesc al lui Constantin Cubleșan (La ferestrele Europei, Editura Junimea, 2023) – realizat în două etape de scriere (imediat după Revoluția din 1989 și reluat după trei decenii) –, relevând, prin urmărirea discursului narativ, a evoluției personajelor construite conform particularităților epicii realiste ardelenești, a tramei în care acestea sunt angrenate, esențiale conotații tematice: nașterea adevărului, câștigarea libertății prin deschiderea „ferestrelor” spre lume, „ieșirea din somn”.
Universitarul băimărean Oliviu Felecan scrie despre Congresul Internațional de Științe Onomastice de la Helsinki.
Notăm și alte articole de interes din cuprinsul revistei: Revenirea acasă a Limbii Române (Ion Hadârcă), Dovada unității noastre lingvistice (Marin Enache), Elemente de gândire hermeneutică în opera lui G. Călinescu (Lucia Cifor), Mircea Martin. Sub zodia nuanței (Iulian Boldea), Cuvântul sau un pas spre recăpătarea libertății lingvistice (Eugenia Mincu), poezii de Leo Bordeianu, proză de Constantin Olteanu ș.a.
Raluca HĂȘMĂȘAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 2 (261), februarie 2025