La 4 octombrie 2024, universitarul clujean Ion Vartic a fost sărbătorit, la împlinirea vârstei de optzeci de ani, printr-o carte omagială intitulată Ion Vartic – în joc de oglinzi (Ed. Școala Ardeleană, 2024), îngrijită de Marta Petreu și de Anca Hațiegan. Cartea e prevăzută cu un Argument și un Curriculum vitae, trecând în revistă meritele criticului și ale istoricului literar, ca dascăl și om de cultură. Între aceste calități, se insistă pe recuperarea operei unor scriitori din anturajul Cercului Literar (Radu Stanca, Ion Negoițescu), pe aprofundarea operei lui I.L. Caragiale (Clanul Caragiale, 2002) sau a lui Emil Cioran (Cioran naiv și sentimental, 2000) și pe punerea în valoare a teatrului lui Ibsen, Ionesco, Bulgakov, Petru Dumitriu etc. Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, al Fundației „Apostrof” și al Societății Culturale Româno-Italiene „Dante Alighieri”. A fost distins cu mai multe premii naționale și internaționale: mențiune de onoare a Premiului „Cervantes”, acordată de Bioy Casares (1991), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (1995), Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” al revistei Euphorion (2010), Premiul „Ion Negoițescu” al revistei Apostrof (2017), fiind și redactor-șef al revistei Echinox între 1972 și 1983, subsecretar de stat la Ministerul Culturii (1990-1992), director general al Teatrului Național din Cluj (2000-2010).
Lui Ion Vartic i se datorează revirimentul mișcării teatrale clujene, prin întemeierea trupei studențești „Ars Amatoria”, abordând piese cu subtext politic evident, precum cele ale lui Ionescu și ale lui Caragiale. Andrei Șerban, Mihai Mănuțiu, François Breda, Eugen Wohl, Marta Petreu ș.a. au subliniat rolul inovativ al scrisului lui Vartic. Acest portret în evantai e completat cu câteva cronici de la debut și cu o adevărată secțiune privitoare la apetența sa pentru teatru și cum a reușit să conducă în calitate de regizor formația „Ars Amatoria.” Alte câteva secțiuni, intitulate Despre cărți și autor, Epistolar, Par lui-même și Un carnet de crochiuri, completează în chip fericit această bogată activitate eseistică, teatrologică și comparatistică. Ceea ce ne comunică acest volum este de o diversitate și de un profesionalism de admirat.
Printre multe alte inițiative privitoare la cunoașterea în profunzime a operei unor mari scriitori contemporani a intrat și proiectul de a porni pe urmele lui Mihail Afanasievici Bulgakov în 2005 la Moscova, spre a cunoaște mai de aproape atmosfera în care a creat și s-a manifestat scriitorul atât de apreciat de criticul nostru. De pe urma acestei călătorii, puse la cale cu un grup de prieteni și iubitori ai operei lui Bulgakov, s-a născut cartea Sadovaia 302 bis. Sub acest titlu, câțiva prieteni literați din Cluj prezintă întâmplările lor trăite la Moscova, în căutarea casei în care a locuit Bulgakov, actualmente Muzeul Bulgakov. Adevăratul inițiator al acestei escapade internaționale nu putea fi decât Doru Vartic, răscolit de mai multă vreme de textul acelei feerii literare care este cartea lui Bulgakov, alt spirit nărăvaș și hâtru, care și-a conceput scrierea ca o replică imaginară la statul de fier al Rusiei, unde tot al doilea om era obligat să poarte botniță, spre a se obișnui cu tăcerea perpetuă. Călătoria e mai degrabă o fantasmagorie, în căutarea sensului major al scrisului lui Mihail Bulgakov, rezultat al unui contact direct cu locurile unde a trăit şi a scris acesta la Moscova, cartea fiind semnatã de scriitorii clujeni implicați în această aventură: Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga, Virgil Mihaiu, Ovidiu Pecican, Ion Vartic (Biblioteca „Apostrof”, 2006), chiar dacă n-au ajuns toți semnatarii la Moscova.
Tinerii „bulgakovişti” împărtăşesc mai întâi publicului împrejurările în care a luat naştere proiectul: faptul cã, în 2005, la Moscova s-a lansat o campanie promoţională agresivă împotriva difuzării serialului Maestrul şi Margareta, iar prezența lor la Moscova urma să ilustreze tocmai faptul că opera acestuia a rămas în continuare prețuită de cititori din toată lumea. Luând act de campania moscovită, cei patru scriitori clujeni au răspuns acestei provocări printr-o anchetă a revistei Steaua, şapte din cei patruzeci și patru de scriitori care au participat la anchetă nominalizând Maestrul şi Margareta printre capodoperele literare ale secolului al XX-lea.
„Bulgakoviada” a fost pusă în aplicare prin Centrul de Cercetare a Imaginarului de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, cu ajutorul direct al Ambasadei Române la Moscova, respectiv al lui Dumitru Prunariu şi al diplomatului Dorin Popescu, gazde amabile, care au oferit un cadru propice pentru desfăşurarea unei discuţii moscovite despre Bulgakov şi creaţia sa.
Doar patru dintre cei şase semnatari ai cărţii au trăit aventura moscovită şi peripeţiile unor febrile căutări la fața locului a moștenirii bulgakoviste, căutări extinse la toate locurile legate de prezenţa scriitorului şi la locațiile imaginare sau reale din Maestrul şi Margareta. Cei doi care au rămas acasă, din pricini nedezvăluite, au fost Doru Vartic și Ovidiu Pecican.
Confruntându-şi rezultatele lecturilor cu realitatea Moscovei din zilele noastre, cei patru au trăit o experienţã unică, amplificată de „imaginaţia” creatoare şi nesecată a poetelor Ruxandra Cesereanu şi Marta Petreu, dispuse să interpreteze totul prin prisma literaturităţii şi să-şi exercite potenţele imagistice la maximum. Ca să fie în ton cu atmosfera poveştii lui Bulgakov, cele două au conceput o regie adecvată: Ruxandra Cesereanu a plecat la Moscova cu o pălărie de vrăjitoare, cu o bucată de coral pentru trupa de diavoli, cu o piatră semipreţioasă pentru Maestru şi cu un ineluş pentru degetul mic de la piciorul Margaretei. Cei patru au intrat în atmosfera bulgakoviană printr-un popas la cafeneaua Bulgakov, urmat de căutarea apartamentului acestuia și a mormântului din cimitirul unde a fost îngropat. Fiecare „căutare” a fost echivalentă cu o confruntare personală a realităților cu ficțiunea, printr-un plonjon în atmosfera cărţii prilejuind interesante aventuri ale cunoaşterii. Scenele sunt povestite cu umor, cu mult patos expresiv, notaţiile spirituale ale celor patru participanţi la aventură oferind propria versiune asupra Moscovei culturale contemporane şi asupra felului în care apărea ea în faţa ochiului exaltat al unor excursionişti posedaţi de „diavolul” unei imaginaţii fastidioase. Deşi au acelaşi obiect, niciuna dintre povestirile-relatări ale celor patru nu seamănă una cu alta, fiecare lăsând loc unor comentarii şi note marginale aparte. Frust, miezos până la literaturizare şi ieşire din real, jurnalul celor două poete e pe cât de real, pe atât de fantastic, şi doar cei doi companioni readuc lucrurile pe linia de plutire. Notaţiile lor sunt completate de comentariile docte ale celor doi exegeţi de acasă, astfel că spaţiul bulgakovian se lărgeşte simţitor şi tinde să pună stăpânire şi pe imaginarul cititorilor.
Ulterior, adică în 2024, Ruxandra Cesereanu a reluat în articolul scris anume pentru omagierea lui Ion Vartic la optzeci de ani acest episod din viața bulgakovienilor clujeni, o adevărată ceată de „Cireșari” umblând prin lume spre a născoci alte și alte aventuri ale cunoașterii. Căci, la urma urmei, cartea lui Bulgakov ridică ancora spre zările necunoscute ale cunoașterii dincolo de timp și de timpul istorisirii lui, investind ficționalitatea cărții cu noi provocări de lectură. Episodul readucerii în actualitatea a unei opere de mare acuitate psihologică și naratologică echivalează cu o baie de cultură foarte potrivită pentru generațiile tinere îndrăgostite de opera lui Bulgakov, îndemnând spre inventarea unor noi coduri de lectură viabile.
Mircea POPA
Material publicat în revista Nord Literar nr. 1 (260), ianuarie 2025