Una dintre revistele care ne trec pragul (virtual, via Madrid) este Littera Nova, care se alătură altor publicații românești născute peste granițe (precum Lumină lină – New York, Lumina – Serbia, Limba română – Chișinău, Jurnal israelian, Conexiuni culturale – Cleveland, Ohio/SUA ș.a.), din dorința și din datoria morală de a promova cultura și valorile românești în lume și de a veni în sprijinul românilor din diaspora dornici de a păstra contactul cu spațiul cultural natal și de a simți bucuria apartenenței limbii române. Are apariție trimestrială, iar directorul fondator și coordinator este preotul și poetul Eugen Barz. Colectivul de redacție are următoarea componență: Alina Hucai (redactor-șef), Delia Muntean (redactor-șef adjunct), Felix Nicolau, Daniela Șontică, Dragoș Cosmin Popa, David Băltărețu (redactori), iar din Consiliul consultativ fac parte oameni de cultură de renume: Adrian Popescu, Adrian Alui Gheorghe, Lucian Vasiliu, Ion Pop.
În primăvara acestui an, numărul 5 (ianuariemartie 2024) a fost lansat și la Sighetu Marmației, în prezența directorului Eugen Barz, într-un eveniment cultural la organizarea căruia și-a adus contribuția și Revista de Cultură Nord Literar.
Ajunsă la numărul 8 (an II, octombriedecembrie 2024), publicația este frumoasă și bogată atât în imagine, cât și în conținut, iar semnăturile aparținând unor personalități din diverse domenii alte culturii o onorează și îi conferă prestigiu. În sumarul celor aproximativ două sute de pagini ale prezentului număr, predomină creațiile lirice ale unor autori români sau străini, majoritatea în variant bilingvă. Mihai Eminescu, Cezar Baltag, Mihai Mănuțiu, Doina Uricariu, Hanna Bota, Olimpiu Nușfelean, Mircea Bârsilă, Pavel Șușară, Veronica Balaj, Viorel Mirea sunt cuprinși cu poeme însoțite de versiunile în limba spaniolă datorate traducătorilor Lavinia Ienceanu, David Băltărețu, Pablo López García, Dragoș Cosmin Popa, Carmen Bulzan. Alți poeți români prezenți în paginile revistei sunt Ottilia Ardeleanu, Emanuela Bușoi, Dumitru Andreca, Marin Dumintrescu. Din lirica străină citim versuri semnate de următorii: Faustino Lobato, Teresa Gómez, Yuli Cruz Lezcano (traducere din spaniolă: Cosmin Dragoș Popa, Felix Nicolau și Marilena B. Matei), Sylvain Jules (traducere din franceză: Gabrielle Sava), Alda Mireni (traducere din italiană: Violeta Daniela Copăceanu). Scrierile în proză vin să completeze paginile de creație literară: În căutarea Atenei – fragment din romanul Emiliei Poenaru Moldovan, Noaptea îngerilor (Liliana Ardelean), Psihedelica (George Dimitriu), Poștașul și pistolul (Ion R. Popa), Observator (Ștefan Jurcă).
Rubricile numărului acoperă o tematică diversă și vizează sfere variate de domenii și de genuri: cronici literare, de teatru, de film, de artă plastică; eseuri, studii și comentarii (literare, istorice, filosofice); interviuri; articole de știință, despre jazz, despre operă etc.
Într-un eseu despre Poezia lui Gabriel Chifu, Mircea Bârsilă prezintă principalele repere ale traseului liric al lui Gabriel Chifu, evidențiind etapele formării și ale evoluției discursului poetic, marcate de trecerea de la entuziasm și de la perspectiva luminoasă asupra lumii (din etapa tinereții) înspre „utopii negative”, înspre „angoasa limitei”, înspre etapa lirică „a timpului nefast”, de la versuri ce exprimă seninătate lăuntrică la o poezie ce reflectă „o acută criză existențială”.
Convigerea poetului Adrian Popescu conform căreia „poezia este un act asemănător rugăciunii” stă la baza mărturisirilor din interviul acordat Danielei Șontică. Pasionat de scrierile mistice și poetice ale Sfântului Francisc de Assisi, Adrian Popescu creează, înțelege și simte poezia adevărată ca „act de dăruire”. Poetul vorbește despre lirica de inspirație creștină, despre slăvirea Divinității prin actul poetic, despre nivelul mediocru al culturii și al lecturii ca principală cauză a decăderii morale a societății.
În completarea acestor opinii vin interpretările Deliei Muntean din cronica A sluji în lucrarea Poeziei (cu referire la antologia de versuri a lui Adrian Popescu apărută anul acesta), care relevă un parcurs liric ce „pornește din miezul ființei spre a reveni tot acolo, îmbogățind-o și îmbogățindu-se”. Exegeta identifică „blândețea particulară, de sorginte franciscană” pusă în slujba poeziei, lucrând prin poezie spre a ușura povara lumii, spre a domoli „revoluția lăuntrică”.
Poezia între bufonerie și litanie este un studio în care Viorel Mureșan conturează personalitatea culturală a lui Mihai Mănuțiu – regizor de teatru, eseist, poet și prozator –, subliniind capacitatea acestuia de a mixa discursul poetic cu „arsenalul teatral” ori cu „structuri narative”, izbutind inedite compoziții lirice. Sunt „poezii de atitudine, de angajament social, allegoric ori parabolic exprimate”.
Academicianul Ioan Aurel Pop semnează un studiu (De ce descălecat dinspre Transilvania?) în care oferă informații istorice competente despre etnogeneza românilor, despre formarea statelor medieval românești în două etape (descălecatul etnic și descălecatul politic), despre mișcările de populație din Transilvania – numită de istorici „rezervorul etnic românesc”.
Interpretând textele în proză și în versuri din volumul Veronicăi Balaj Parcul Dante. Holograme și pretexte (Editura Mușatinia, 2024), Eugen Dorcescu identifică exercițiile de contemplare, de meditație și de reverie ale scriitoarei într-un proces de căutare de sine „în neliniștile lumii și ale clipei”. În aceste sinteze lirico-reflexive se reflectă „portretul intim al autoarei, configurația eului său profund”.
În articolul Mircea Popa, un (ultim) editor de excepție, Tudor Nedelcea își expimă aprecierea pentru „editorii de profesie”, pentru „incomensurabilul «profit» pe care l-au adus culturii noastre”, amintindu-i pe Perpessicius și pe Dimitrie Vatamaniuc (editorii lui Eminescu), pe Niculae Gheran (editorul lui Rebreanu) ș.a., pentru a ajunge la Mircea Popa, cercetător cu importante contribuții în acest domeniu, aducând ca exemplu volumul Ioan Barac. Scrieri (lucrări originale, prefață, traduceri și prelucrări), apărut la Editura Casa Cărții de Știință, în 2021.
Volumul Biblice (Timișoara, 2021) al lui Eugen Dorcescu este adus în atenția cititorilor prin cronica semnată de Constantin Stancu, Țipăt mut de scrib. Acesta cuprinde atât stihuri ce aduc în actualitate mesajul Scripturii, versuri „bazate pe o înțelegere profundă a Bibliei”, cât și poeme originale, în care sunt tratate mari problem ale umanității.
În textul Artizanat, eresuri și infrastructură mitologică (fragment din studiul Constantin Brâncuși – un sculptor de la Răsărit, Editura Monitorul Oficial, București, 2020), Pavel Șușară subliniază stadiile devenirii artistice ale sculptorului român, conturând traseul de la mediul artizanal (Școala de Arte și Meserii) spre cel academic, spre marea sculptură, „căreia îi și tulbură ireversibil curgerea de milenii”. Autorul arată că discursul artistic brâncușian, indiferent de perioadă (cea de căutare, cea de studiu, cea academică, cea rodiniană), a fost concentrat în jurul naturii umane cu toate ipostazele și dimensiunile ei, „sensul privirii fiind de la particular la arhetipal sau, altfel spus, de la creatură la creație”.
Considerațiile filosofice ale lui Vianu Mureșan „despre umbră și tăcere” (titlu căruia autorul intenționa să îi adauge continuarea „sau apăsarea celor de neatins”) ne determină să trecem dincolo de semnificațiile concrete ale acestora și să le percepem în funcție de caracterul lor epifanic, de reprezentativitatea acestora la nivel de semnificație și de limbaj. Autorul zăbovește și asupra însemnătății culturale a umbrei, asupra felurilor în care este folosită în artă, în pictură, de exemplu, echivalând-o cu o „prezență a transcendentului”. Iar tăcerea, delimitată de sensul primar de „liniște”, poate „elibera spațiul unei meditații originare în care poate surveni neprevăzutul revelației”.
Despre textele Ilenei Mălăncioiu din volumul Călătorie spre mine însămi, cronicarul Mircea Moț susține că sunt mai mult decât „convingătoare pagini de autentică critică literară”, având, de fapt, valoarea unor eseuri revelatoare pentru personalitatea artistică a autoarei. Reprezintă un „admirabil jurnal”, întrucât „călătoria prin lectură fixează, în ultimă instanță, repere ale unei «geografii» interioare”.
Florian Copcea scrie despre Enigmele unui manuscris lexicografic din secolul al XVIII-lea, referindu-se la Dicționarul greco-slavo-româno-latin, apărut în 2015 la Editura Arc din Chișinău. Corneliu Mircea continuă aserțiunile mitologice despre „ce este Zeul” (fragment extras din lucrarea Fascinația divinului. Ce înseamnă a filosofa?, apărută la Editura Eikon, București, 2022). Cristina Danilov explică ideologia atentatelor sinucigașe și impactul psihologic al acestora asupra societății, în articolul În vizorul terorii. Alexandru Jurcan scrie despre Tolstoi și sala de teatru. Dalina Bădescu semnează cronica plastic despre Mirela Trăistaru – Corpul și însemnul, prezentul număr al revistei fiind ilustrat cu lucrări din creația acestei artiste.
Cititorii interesați pot lectura revista în format electronic, accesând linkul http://www.litteranova.es/
Raluca HĂȘMĂȘAN
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (258-259), noiembrie-decembrie 2024