În primăvara anului 1832, Wilhelm von Humboldt urma să citească o epistolă primită de la J.W. Goethe, legată de opera sa Faust, în care acesta îi confesa faptul că „în lume domnește o învățătură confuză ce se însoțește cu o forfoteală confuză”, în care el, scriitorul, continuă să-și perfecționeze propriul talent (Humanitas, 2015, p. 16, traducere Dan Flonta).
În anul 2019, Michael Berger creează inelul cinetic In bunten Bildern – ein politisches Welttheater (Multe tablouri pestrițe în mișcare – Ce teatru!), parte a seriei Goethe, prezentat publicului român în octombrie 2024, la Romanian Jewelry Week.
Inelul, cât se poate de neobișnuit, încapsulează în el structura unui cort de teatru, dar și a unui carusel, și conține 28 de mici cortine rotative cu imagini din fluxul vizibil lui Berger, pe cele patru platforme sociale importante în anul 2019, și anume Instagram, Facebook, Youtube și Twitter.
Obiectul, care prin învârtire derulează micile imagini, are gravat pe el, în formă circulară, câteva fraze dintr-o replică a actorului comic, parte din prologul piesei de teatru Faust, scrise de Goethe: „Multe tablouri pestrițe-n mișcare, / Dar mai puțină claritate, / Erori – duium și-un strop de adevăr / Alcătuiesc o băutură, după care / Cu sete publicul se bate” (Humanitas, 2015, p. 25, traducere Lucian Blaga).
Nevoia de interacțiune este esențială pentru a înțelege lucrările lui Berger, inspirat de mentorul său Friedrich Becker, inventator al bijuteriilor cinetice. Autorul a introdus elemente mecanice în designul bijuteriei, cortinele schimbându-se pe măsură ce utilizatorul răsucește inelul, mai lent sau mai rapid, modelând, astfel, imagini prin mișcare și experiența trăită prin manevrare.
Din punct de vedere istoric, unele tipuri de inele au încorporat imagini care simbolizau puterea, identitatea și loialitatea. Inelele cu sigiliu, gravate cu blazoane de familie sau cu simboluri, erau folosite pentru autentificarea documentelor, reprezentând o formă de control și de statut. Inelele comemorative și de doliu aveau inserate portrete sau simboluri ale unor monarhi sau ale unor oameni dragi, exprimând loialitatea sau dorința de a păstra în amintire imaginea cuiva. Astfel de portrete puteau fi văzute pe degetul unei persoane sub formă de picturi sau chiar de fotografii în miniatură, până la începutul secolului XX.
Aceste utilizări ale inelelor ca purtătoare de imagini și simboluri găsesc un echivalent modern în spațiul social-media, în care utilizatorii își construiesc și prezintă versiuni curatoriate ale propriei identități prin fotografii de profil, sigle și imagini partajate. Aceste imagini digitale, asemenea celor care apar pe inelele istorice, devin instrumente de autoexprimare și de afiliere socială, comunicându-le celorlalți cine suntem și ce reprezentăm.
Teoria puterii lui Foucault, conform căreia aceasta circulă în rețele, este extrem de relevantă pentru rețelele sociale, acolo unde influența este partajată între utilizatori, creatori și algoritmi. Așa cum un inel cu sigiliu simboliza odată autoritatea prin imaginea gravată, puterea imaginilor în noile media depinde de cine controlează și amplifică conținutul împreună cu spectacolul „debordian” din el.
Pe de altă parte, un inel poate fi considerat o structură inofensivă, care se poate transforma ușor, prin forma sa circulară, într-un obiect încărcat de magie. În definitiv, inelul îl putem purta pe deget, poate fi ușor de manevrat și poate ascunde în el, la vedere, multe lucruri. Puterea unui inel magic poate sta în cuvinte sau în nume inscripționate pe el. Inele încărcate de magie găsim în numeroase narațiuni istorice, dar și în lucrări contemporane de ficțiune, a căror listă ar începe, probabil, cu iconicul inel imaginat de J.R.R. Tolkien. În multe alte cazuri, punerea în mișcare a inelului este cea care conferă puteri magice purtătorului.
Mișcarea inelului lui Berger aduce în discuție rolul algoritmilor în social media. Algoritmii dictează vizibilitatea și mișcarea conținutului, care poate fi și fake, manipulator, așa cum mecanismele din inelul cinetic ghidează, aproape magic, mișcarea sa.
Mișcarea cinetică activată de purtător reflectă natura fluidă a identității în spațiile digitale, parte a „modernității lichide” a lui Zygmunt Bauman. Acesta susține că lumea modernă este caracterizată de schimbare continuă, la care oamenii trebuie să se adapteze constant. La rândul ei, social media este un spațiu lichid, în care identitățile și imaginile sunt în continuă mișcare, evoluând în funcție de interacțiunile și tendințele utilizatorilor, schimbându-se continuu cu fiecare click, scroll sau like.
Inelul In bunten Bildern reprezintă un simbol complex al modului în care mișcarea, imaginile și identitatea se intersectează atât în bijuteriile tradiționale, cât și în peisajele moderne ale mediilor digitale. Așa cum utilizatorii din rețelele sociale trebuie să interacționeze cu conținutul – derulând, apreciind sau distribuind – pentru a-l aduce la viață, purtătorul trebuie să interacționeze fizic cu inelul cinetic, să îi dea un impuls pentru a-i pune în mișcare părțile mobile.
Capturarea imaginilor din rețele sociale într-un inel simbolizează capacitatea de a controla și de a curatoria experiențele digitale într-o formă tangibilă. Integrarea acestor imagini digitale evanescente, ale unei societăți lichide a spectacolului, într-un inel, le transformă în ceva personal și permanent. Acest act de a introduce lumea fluidă într-un inel face parte din puterea unui creator și reflectă o alegere într-o „forfoteală confuză”. Asemenea inelelor istorice, care reprezentau puterea prin imagine, un astfel de inel cinetic ar putea simboliza chiar capacitatea de a stăpâni propria persona digitală, transformând-o în „obiect de gândit” asupra complexității identității în epoca spectacolului rețelelor sociale.
Ana-Cristina IRIAN
Imaginile sunt primite de la Michael Berger și utilizate cu acordul acestuia.
Material publicat în revista Nord Literar nr. 11-12 (258-259), noiembrie-decembrie 2024