
Cu acest titlu mă refer la cartea născută dintr-o emisiune de televiziune și trebuie spus că nu pentru prima dată Viorica Pârja își adună în felul acesta interviurile sale de televiziune între coperțile unei cărți. Cea de acum se numește Spectacolul inteligenței umane (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2024). Fiind vorba de inteligență, prima observație care se impune este aceea că invocata inteligență nu este neapărat contrară unei prostii, pentru că nu putem ignora o faimoasă apologie sarcastică a prostiei, aceea a lui Erasmus din Rotterdam: Elogiul nebuniei, al cărei titlu original echivalează nebunia cu prostia, moria cu stultitia, spunând: Encomium moriae in laudem stultitiae, lucrare plină de exemple de nătângie inclusiv din viața bisericii și, mai ales, din Cartea Sfântă, din Biblie. Încât o observație se impune, inteligența și-o asumă, și-o arogă întotdeauna cel care judecă, care dă verdictul, presupunându-se pe sine, adesea cu maximă emfază, ca fiind nespus de inteligent, pe când prostia este întotdeauna a celuilalt. În ceea ce o privește, Viorica Pârja a făcut un reportaj despre câteva presupuse personalități care, în diferite moduri, au legătură cu Maramureșul și pe care le „vinde” telespectatorilor, și acum și cititorilor săi, făcându-le o cât mai convingătoare reclamă cu date din biografiile lor și cu citarea de titluri universitare. Scriitoare îndemânatică, elegantă ca prestanță publică și plină de har, ea oferă un adevărat spectacol din mai multe domenii, a căror diversitate a competențelor face imposibil un control de verosimilitate. Rămâne să-i credem pe cuvânt pe toți cei prezentați. Pentru că nu avem cum altfel să luăm în seamă un caz ca acela al inginerului Ștefan Marinca, despre cariera uimitoare a căruia ni se dau informații eclatante și care pare a fi destul de convingător în ceea ce afirmă despre sine, verosimil chiar și pentru cei străini de domeniul său.
A doua caracteristică a cărții și, implicit, a emisiunilor de televiziune din desfășurarea cărora a rezultat și acest eveniment editorial este generozitatea Vioricăi Pârja, care a avut puterea să îi înalțe pe interlocutorii săi, după ce mai întâi i-a identificat, i-a selectat și apoi i-a prezentat în cea mai favorabilă lumină publicistică. A străbătut domenii disparate, a explorat destine adesea ascunse în anonimat, împliniri profesionale, dar și doar virtualități pentru care rămâne viitorului sarcina unei eventuale confirmări. Într-o vreme în care, ca un ecran opac direcționat să ascundă și nu să dezvăluie,
mass-media pare a fi nu doar acaparată, ci chiar dedicată exclusiv misiunii de a nu permite și altora decât celor aflați la putere să acceadă pe un ecran în fața maselor largi de telespectatori, această frenetică publicistă lărgește câmpul nostru vizual și permite ipoteza și a altor modele formative decât cele mereu bătătorite, cărora publicul larg le este captiv. Și nu doar generoasă, ci și de o extremă delicatețe cu cei abordați, căci autoarea nu forțează niciodată nota, întotdeauna blândă cu ei, nu îi agresează, ci evită să-i pună în încurcătură. Ca să dau imediat și un exemplu, mă gândesc la academiciana chimistă cu care începe în carte șirul celor intervievați, iar ea ar fi putut fi interogată și despre Raluca Ripan, chimistă de rang universitar, academiciană și, în epocă, mare politruc, care îi va fi fost profesoară la Cluj, despre chimistul boier Costin D. Nenițescu, pe care sigur l-a cunoscut la București. Și mai presus de toate ar fi trebuit să fie pusă în situația de a spune ce știe și ce crede despre chimista de faimă mondială și care a sfârșit lângă zidul cazărmii de la Târgoviște.
Ca un corolar la acestea mai trebuie menționată și hărnicia scriitoarei, care desfășoară fraze limpezi, de o amplă documentare, și în general este adecvat iscoditoare cu interlocutorii săi, având știința de a le provoca abil mărturisirea, conducându-i pe un itinerar adesea imprevizibil, surprinzător chiar. Ea dovedind interes nu doar pentru faimă și performanță, ci și pentru insolit, precum este cazul cu medicul veterinar
Călin Terțan, pasionat de problematica unei presupuse vieți a omului trecut în moarte și apoi resuscitat în chip miraculos.
Dacă ar fi să luăm în sens propriu atâtea encomioane câte ni se oferă cu ocazia acestei apariții editoriale, abundența de titluri și de diplome etalate aici, atunci orașul Baia Mare ar fi o capitală a științelor și a artelor lumii. Ceea ce mai mult ca sigur nu este cazul! Dar dincolo de atâtea mult lăudate personalități, rămâne a fi certitudine doar farmecul autoarei.
Ion PAPUC
Material publicat în revista Nord Literar nr. 5 (252), mai 2024